Serbia este stat candidat la aderarea la Uniunea Europeană din 2012 și negociază formal din 2014.
După mai bine de zece ani de parcurs european, sprijinul nu s-a consolidat, ci dimpotrivă, a scăzut gradual la aproximativ 45%, potrivit unui sondaj recent citat de publicația regională SeeNews. Nu mai există o majoritate clară în favoarea integrării, în condițiile în care, în urmă cu un deceniu susținerea depășea constant 55–60%, direcția europeană părând un consens social relativ stabil, potrivit stiripesurse.
Citește și: Igor Grosu: Avem scopul ambițios de a repara 3 mii de km de drumuri până în anul 2029
Ultimii ani au fost marcați de proteste ample, generate de acuzații de corupție, lipsă de transparență în gestionarea fondurilor publice și probleme legate de infrastructură și funcționarea instituțiilor. De exemplu, în mai 2023, protestele „Serbia Against Violence” au adunat zeci de mii de oameni în Belgrad și în alte orașe, pe fondul criticilor față de instituții și de climatul mediatic.
Un alt eveniment major a fost dezastrul din 1 noiembrie 2024, când prăbușirea copertinei de la gara din Novi Sad a declanșat proteste legate de suspiciuni de corupție și cereri de transparență privind proiectele de infrastructură. Nemulțumirile au vizat în special percepția că statul reacționează lent și că nimeni nu răspunde pentru eșecuri. În acest context, încrederea publică în reforme scade când realitatea este blocată de corupție și instituții slabe.
Cetățenii nu au devenit brusc anti-europeni, ci pur și simplu nu mai cred că actuala clasă politică este capabilă să îi ducă în Uniunea Europeană. După 12 ani de negocieri, procesul de aderare este asociat cu perioada prin care a trecut Serbia în tot acest timp. În lipsa unor schimbări clare în interior, integrarea ajunge să fie percepută prin filtrul problemelor interne.
Stagnarea negocierilor: nu cauza, ci consecința lor
În practică, oamenii susțin integrarea europeană când văd beneficii concrete și o direcție clară. În Serbia, ambele lipsesc din ce în ce mai mult, iar beneficiile aderării nu sunt percepute la fel de vizibil ca în anii trecuți. Reformele cerute de Uniune sunt adesea asociate cu costuri politice interne, iar rezultatele nu sunt imediat vizibile în viața de zi cu zi.
Citiți continuarea pe PressHub.
