Veche de aproape un secol, această „capodoperă de cafenea” din Tokyo descurajează socializarea și interzice telefoanele mobile
Intrând în Lion Cafe, în cartierul Shibuya din Tokyo, primul lucru pe care îl observi sunt scaunele. Toate scaunele sunt orientate într-o singură direcție, spre două difuzoare gigantice de pe perete, vedetele acestei instituții vechi de 98 de ani, scrie CNN, la care face referire G4Media.
Potrivit sursei, aceasta este una dintre puținele meikyoku kissa, sau capodopere de cafenele, care au mai rămas în oraș.
„Meikyoku kissa este un loc în care se ascultă muzică clasică, unde clienții pot asculta muzică, pot bea o băutură și se pot relaxa”, spune Naoya Yamadera, actualul manager al Lion Cafe.
Tatăl său, Yanosuke Yamadera, a construit localul original în 1926. Acesta a ars în timpul raidurilor aeriene din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a fost reconstruit și extins în anii 1950, decorul fiind inspirat de stilul baroc european original.
Dincolo de fațada cu pereți de piatră, interiorul cafenelei este slab luminat, cu lemn închis și reliefuri sculptate. Spre deosebire de majoritatea cafenelelor, socializarea aici este descurajată. Este interzis să vorbiți la telefoanele mobile.
Când i s-a cerut să explice de ce toate scaunele sunt orientate într-o singură direcție, Yamadera a spus că acest lucru le permite să ofere o experiență de concert mai realistă, ca și cum ar fi vorba de „o orchestră adevărată”.
„A fost conceput pentru a te cufunda în imaginea de a asculta un spectacol de orchestră”, spune el.
Sistemul de sunet a fost făcut la comandă pentru acest spațiu în 1950, fiind încorporat în peretele înalt de două etaje din fața cafenelei. Șiruri de discuri de vinil și CD-uri umplu rafturile și rafturile de sub difuzoare – au mai mult de 5.000 de fiecare în total, potrivit lui Yamadera.
Clienții pot solicita anumite piese clasice din colecția magazinului – cu excepția cazului în care se află în mijlocul unui playlist stabilit.
Apare o nouă bază de fani
Yamadera spune că și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei în cafenea.
S-a alăturat personalului când era în școala generală, începând ca spălător de vase.
De-a lungul anilor, cafeneaua s-a schimbat foarte puțin, ceea ce, în opinia lui Yamadera, reprezintă cel mai mare farmec al acesteia.
„La început, echipamentul muzical era scump. O făceam într-o perioadă în care nu existau astfel de bunuri electrice”, spune proprietarul. „A fost o perioadă în care cafeneaua funcționa cu un fonograf manual (cu acționare manuală), care era scump chiar și în trecut, așa că doar un procent mic de oameni puteau cumpăra unul individual.”
