Amintim că, acum două săptămâni, Tkaciuk, fost consilier al lui Vladimir Voronin și co-președinte al blocului „Alternativa”, a declarat, în cadrul unei emisiuni la TV8, că a insistat asupra semnării „memorandumului Kozak”. Totuși, Voronin a refuzat ideea.
Citeşte şi: Ies la iveală tentaculele tenebroase ale caracatiţei manevrată de Ilan Şor – Stiripesurse.md
„Eu am spus, trebuie semnat (documentul – nota red.). În fața unei prăpastii, nu se frânează. Trebuie să îți iei elan și să sari… Mai departe, vom rezolva”, a spus acesta.
În realitate, documentul prevedea nu o simplă acceptare a prezenței militarilor ruși în Transnistria pentru încă 20 de ani, ci transformarea Republicii Moldova într-o bază militară a Rusiei, oferind în același timp regiunii transnistrene posibilitatea de a-și declara independența.
Mai jos, prezentăm mărturiile lui Vladimir Voronin, în care fostul președinte povestește detalii despre ziua în care Vladimir Putin urma să ajungă la Chișinău pentru a consfinți federalizarea Republicii Moldova:
„În anul 2003, toamna, ziua nu o țin minte, undeva la ora 20:00, la Chișinău a aterizat din orașul Kiev Dmitri Kozak, care a venit la mine și îmi pune pe masă textul acelui acord de reglementare a conflictului nistrean, în limba rusă.
Textul acordului era acela cu care el a plecat la Moscova și a fost coordonat cu Tiraspolul. Dmitri Kozak a intrat la mine, pune mapa pe masa mea, deschid ultima pagină și văd că s-a adăugat un alineat cu numărul 18, dacă nu greșesc, eu am citit ce era scris acolo: «PĂRȚILE AU CONVENIT CA CONTINGENTUL MILITAR AL FEDERAȚIEI RUSE DIN TRANSNISTRIA SE TRANSFORMĂ ÎN BAZA MILITARĂ A FEDERAȚIEI RUSE PE UN TERMEN DE 20 ANI». Eu am închis mapa și i-am spus lui Dmitri Kozak: «Gata, am ajuns».
Eu i-am spus lui Dmitri Kozak: «Sunteți șeful Direcției juridice a aparatului Președintelui Federației Ruse. Dvs., ca jurist nu puteți să nu știți că art.11 din Constituția Republicii Moldova spune că Republica Moldova este țară neutră». În legătură cu aceasta, eu, ca garantul Constituției Republicii Moldova, nu puteam semna așa documente.
După care s-a mai discutat.
La ora 02:00, l-am sunat pe ofițerul de serviciu din anticamera lui Vladimir Putin și am solicitat să fie făcută legătura cu Vladimir Putin.
Imediat am fost contactat de către Vladimir Putin, la care i-am spus că în așa redacție eu nu pot semna acest memorandum, pentru că aceasta este încălcarea Constituției Republicii Moldova. El mi-a răspuns că «bine». Cu aceasta s-a terminat discuția. Vladimir Putin a pus receptorul, și cu Dmitri Kozak ne-am luat rămas bun, și acesta a plecat din sediul Președinției Republicii Moldova.
Acestea au fost circumstanțele cu memorandum din 2003, referitor la Transnistria.
(…)
În acest memorandum, în varianta finală, a fost inclus textul „dreptul la veto” a deputaților din partea Transnistriei în Parlamentul Republicii Moldova, ceea ce bloca activitatea legislativă.
La fel, în acel memorandum, în varianta finală, adusă de Dmitri Kozak cu o zi înainte de semnare, a fost inclus textul referitor la competențe legislative lărgite a deputaților transnistreni, inclusiv cota parte pentru deputații din Transnistria și Găgăuzia.
(…)
Interesele Federației Ruse ce ține de Transnistria nu sunt în interesele Republicii Moldova. Referitor la împuterniciri și dreptul de veto a deputaților transnistreni, menționez că acesta era un scop în sine, urmărindu-se ca ulterior să se declare Republică independentă Nistreană. Toate acestea afectează independența, suveranitatea, integritatea teritorială a Republicii Moldova.
Eu aș fi distrus Republica Moldova cu mâna mea dacă aș fi semnat acel memorandum.
Declarațiile sunt scrise din cuvintele mele. Mi-au fost citite, sunt veridice și corecte. Careva obiecții nu sunt, pentru care semnez.
Vladimir Voronin”.
Mărturiile lui Voronin – care s-a alăturat unui bloc pro-rus autointitulat „patriotic”, alături de Dodon, Vlah și Tarlev – dezvăluie o tentativă concretă de a transforma Republica Moldova într-un cap de pod al armatei ruse.
Dacă asemenea prevederi ar fi fost adoptate, pierderile pentru cetăţenii moldoveni ar fi fost concrete şi masive. O astfel de prezenţă transformă statul nostru într-o ţintă strategică, cu risc crescut de conflicte şi victime civile.
Totodată, impactul economic ar fi fost sever – costuri directe cu infrastructura militară şi întreţinerea acesteia, pierderi de investiţii şi restricţii comerciale care afectează veniturile şi locurile de muncă ale populaţiei.
