Ritmurile vertiginoase ale rumbei congoleze au fost incluse de UNESCO pe lista patrimoniului imaterial al umanităţii, informează AFP şi Reuters, potrivit agerpres.
”Rumba este folosită pentru celebrare şi doliu, în spaţii private, publice şi religioase”, a menţionat UNESCO, agenţia ONU pentru cultură şi ştiinţă, în argumentul pentru includerea rumbei în lista valorilor culturale imateriale.
”Preşedintele Republicii a întâmpinat cu bucurie şi mândrie înscrierea rumbei congoleze pe lista UNESCO”, a scris pe Twitter biroul de presă al preşedintelui Republicii Democrate Congo, Felix Tshisekedi, potrivit Reuters.
Comisia UNESCO, reunită săptămâna aceasta pentru a analiza circa 60 de candidaturi, a anunţat marţi pe Twitter că rumba congoleză – dosar prezentat de Republica Democrată Congo împreună cu Congo – a fost inclusă pe lista patrimoniului imaterial. Se alătură astfel rumbei cubaneze, înscrisă în 2016, iar pentru Africa centrală, cântului polifonic al pigmeilor din Republica Centrafricană (2003) şi tobelor din Burundi.
”Această comoară venită din Congo şi exportată în lumea întreagă constituie unul dintre elementele mândriei noastre”, a scris pe Twitter ministrul Comunicării şi purtător de cuvânt al guvernului Republicii Democrate Congo, Patrick Muyaya, joia trecută, cu prilejul unei conferinţe de presă organizate cu câteva zile înaintea evenimentului. ”Este datoria noastră, a tuturor de a promova #Rumba”, a adăugat el.
Specialiştii din Republica Democrată Congo şi Congo situează originile rumbei în regatul antic Congo, unde se practica un dans denumit Nkumba, care semnifica ”ombilic”, întrucât presupunea ca bărbatul şi femeia să danseze cu abdomenele foarte apropiate.
Odată cu comerţul de sclavi, africanii au adus în Americi tradiţiile lor culturale şi muzicale. Au fabricat instrumente rudimentare la început, devenite mai complexe pe parcursul timpului, din care a luat naştere jazzul, în nord, şi rumba, în sud. Ulterior, această muzică a fost readusă în Africa de negustori, prin intermediul înregistrărilor şi chitarelor.
Rumba, în versiunea sa modernă, are o istorie de circa o sută de ani. Este o muzică a oraşelor şi a barurilor, a întâlnirii dintre culturi şi a nostalgiei, a ”rezistenţei şi a adaptabilităţii”, ”de asemenea, pentru a împărtăşi plăcere” prin modul său de viaţă şi prin codurile vestimentare specifice (”la sape”), a explicat recent pentru AFP Andre Yoka Lye, directorul Institutului naţional de arte (INA) din Kinshasa.
Din punctul său de vedere, rumba este ”tentaculară, prezentă în toate domeniile vieţii naţionale”. Este marcată de istoria politică a celor două state Congo, de dinainte şi după independenţă.
