Într-o postare recentă, Garry Kasparov subliniază că cetățenii Rusiei trebuie să aibă curajul să privească obiectiv trecutul lor imperial și să condamne regimul fascist al lui Putin. Postarea Iuliei Navalnaya despre evenimentele din Siria a stârnit o valvă de comentarii negative pe rețelele sociale, dar puțini au observat diferențele evidente dintre versiunile în limba rusă și engleză ale materialului, care au creat, de fapt, un conținut semnificativ diferit pentru două audiențe aproape separate. Plângerea cu privire la cheltuielile financiare ale Rusiei și pierderile în rândul contingentului militar din Siria este o încercare de a juca în politică, deși în Rusia de astăzi nu există politică ca instrument de influență publică.
Problema reală a războiului din Siria nu este moartea militarilor ruși, ci numeroasele ucideri de sirieni de către cetățeni ai Rusiei. Trebuie să plângem nu pentru faptul că regimul lui Putin a aruncat bani dictatorului sirian, ci pentru faptul că „băieții noștri” au bombardat orașele siriene. Generațiile de sirieni vor blestema rușii pentru suferințele aduse de cetățenii noștri pe o altă țară.
Așa cum în cazul agresiunii rusești împotriva Ucrainei, nu putem ignora realitatea tragică, acuzând de crimele de război doar o singură persoană. Moartea și distrugerea nu sunt aduse de Putin, ci de soldații și ofițerii care execută fără obiecții ordinele sale criminale. Nu am auzit despre cazuri de refuzuri de a executa astfel de ordine.
Pe noi, cetățenii Rusiei, care ne opunem fascismului lui Putin, ne revine o responsabilitate istorică în salvarea reputației țării noastre – mai exact, a acelei Rusii care va apărea pe hartă după finalizarea procesului prelungit de destrămare a imperiului. Dar pentru a avea șansa de a construi în viitor „o țară liberă și iubitoare de pace”, despre care vorbea atât de mult Aleksei Navalnîi, trebuie să avem curajul să evaluăm obiectiv trecutul nostru imperial și să condamnăm prezentul fascist.
Critica aventurii lui Putin în Siria doar ca pe o risipă inutilă de bani publici ar putea părea, pentru unii, un mod eficient de a adânci prăpastia între regim și „cetățenii obișnuiți”. Totuși, astăzi este vorba despre mult mai mult decât despre banii aruncați la vânt: despre întoarcerea țării noastre în lumea civilizată. Aceasta necesită o onestitate morală necruțătoare. Cetățenii Rusiei trebuie să fie puși în fața necesității de a înțelege responsabilitatea colectivă pentru crimele comise în numele lor.
În Ucraina, ca și în Siria, Rusia trebuie să sufere o înfrângere militară și geopolitică, iar acest rezultat va fi un bine nu doar pentru restul lumii, ci și pentru acea „țară liberă și iubitoare de pace”, dacă ne va fi dat să o construim vreodată. Dar pentru aceasta, trebuie mai întâi să curățăm grajdurile lui Augias ale urii și răului, care otrăvesc totul în jur cu mirosul lor toxic. Drumul către PRB [Frumoasa Rusie a viitorului] începe cu acte de onestitate elementară, care nu necesită eforturi herculeene.
