Din când în când, lumea comerțului internațional se transformă într-un fel de bal mascat, scrie José Mendes într-un editorial publicat de „Diário de Notícias” (Portugalia) pe tema războiului vamal declanșat de Statele Unite.
Toate țările se prefac că se plac unele pe altele, își strâng mâna, toastează cu vin franțuzesc sau cu ceai chinezesc și apoi, cu prima ocazie, scot cuțitul de unt pentru a-l înfige în spatele vecinului — politicos, desigur, că nimeni aici nu este un barbar, potrivit stiripesurse.
Citește și: Putin impune ucrainenilor din teritoriile ocupate să-şi ia paşapoarte ruseşti ori să plece
Acum, odată cu revenirea lui Donald Trump în centrul ringului de dans, Statele Unite dansează din nou pe muzica unui cântec vechi: „America First, ceilalți să dea de necaz”. Iar printre primele acorduri ale acestui vals protecționist, iată că vin tarifele vamale: un fel de ziduri invizibile pentru produsele străine care îndrăznesc să treacă Atlanticul. Nimic nou – doar că de data aceasta, restul lumii începe să se întrebe: și dacă, în loc să dansăm pe ritmul lui Trump, am schimba melodia?
Prima idee care apare este simplă: boicotarea produsele americane. Imaginați-vă Europa, China și Sudul Global – acel triunghi improbabil – spunând la unison: „Știți ce? Nu mai vrem burgeri plastifiați sau cola carbogazoasă cu gust de capitalism sau chiar mașini cu un T în față”. Acesta ar putea fi cel mai simbolic răspuns – și probabil cel care îl enervează cel mai mult pe cetățeanul obișnuit din Texas, împiedicat să-și vândă alunele în străinătate. Desigur, nimeni nu crede că Europa poate trăi fără Netflix sau că peste noapte China va abandona iPhone-urile. Dar ca gest, ar fi… delicios.
A doua ipoteză este mai savuroasă: sancțiunile economice. Dulcea răzbunare financiară. Și dacă blocurile ar decide să înghețe activele americane din băncile lor? Nu ar fi poetic să vezi Wall Street-ul cu transpirații reci pentru că nu își poate accesa conturile din Elveția sau de la Frankfurt? Da, mi-i pot imagina deja pe senatorii americani protestând: „Acesta este un atac la adresa libertății!” — la care restul lumii ar putea răspunde: „Nu, este doar politică externă cu gust de răzbunare”. Și poate, doar poate, Wall Street-ul ar învăța cum este să trăiești cu puțină incertitudine.
A treia ripostă este cea mai eficientă: penalizarea giganților tehnologici. Acesta este preferatul meu. Google, Meta, Amazon și alți titani ai tehnologiei fac afaceri de miliarde în întreaga lume, dar plătesc taxe ca și cum ar fi un chioșc de colț de stradă din Delaware. Răzbunarea perfectă ar fi să-i obligi să plătească taxe decente în țările în care au utilizatori. Fără trucuri de contabilitate sau sedii din Bahamas. Fiecare clic, fiecare vânzare, fiecare scroll — toate impozitate în mod corespunzător. Ar fi o formă de răzbunare atât de eficientă, încât până și algoritmul Instagramului ar fi plâns.
Citește și: O adolescentă ucraineană a fost recrutată de ruşi pentru a comite un act terorist. SBU a dejucat atacul
Desigur, toate acestea sunt ipoteze. În lumea reală, țările ezită, negociază, meditează și în cele din urmă… fac foarte puțin. Pentru că a riposta dă bătaie de cap, iar menținerea aparențelor costă mai puțin. Dar nu ar fi distractiv, doar o dată, să vezi lumea răspunzându-i lui Trump cu un „nu” răsunător, urmat de trei măsuri bine repetate? Poate că nu ar fi altceva decât un pas greșit la dans. Dar la naiba, ce pas glorios ar fi.
