Rezultatul turului doi al alegerilor prezidențiale din Polonia poate fi interpretat ca prima victorie majoră în Europa a forțelor apropiate de Donald Trump de la revenirea acestuia la Casa Albă, scrie „Avvenire” (Italia).
Karol Nawrocki întruchipează un naționalism similar cu cel al „Maga”, opus liberalismului pro-european al rivalului său Rafał Trzaskowski, învins cu o diferență mică într-un vot care a adus la urne 71% dintre alegători. Sprijinul, teoretizat explicit de Casa Albă, acordat forțelor suveraniste nu a schimbat până acum radical scenariul Bătrânului Continent. Chiar înainte de reuniunea Conferinței de Acțiune Politică Conservatoare, una dintre principalele organizații conservatoare americane, care a avut loc marțea trecută la Jasionka, sondajele arătau o luptă strânsă între cei doi candidați. Trebuie menționată însă interferența directă a secretarului american pentru securitate internă, Kristi Noem, care cu acea ocazie l-a numit pe Nawrocki un lider necesar pentru țara sa, iar pe adversarul său, primarul Varșoviei, un „dezastru total”, complet nepotrivit pentru acest rol, potrivit stiripesurse.
Citește și: Siegfried Mureșan: Rusia va încerca din nou să influențeze alegerile parlamentare din R. Moldova
O susținere care în urmă cu două săptămâni nu fusese suficientă în România, unde într-un alt tur cheie, exponentul pro-european Nicușor Dan a câștigat în mod surprinzător. Și, merită să ne amintim, „cazul București” fusese unul dintre cele pe care însuși vicepreședintele JD Vance le menționase în repetate rânduri în lupta sa pentru libertatea considerată călcată în picioare în națiunile UE. În orice caz, acum, în fiecare tur electoral pare să apară umbra unor părți terțe interesate să boicoteze proiectul european: fie ca sunt de origine americană sau rusă, există adesea o convergență neplanificată a obiectivelor strategice.
Noul președinte polonez este un istoric cu pregătire academică care se descrie drept un „exponent civic”, reprezentând „tabăra patriotică”, în ciuda faptului că este foarte apropiat de partidul conservator Lege și Justiție (PiS), aflat acum în opoziție în Parlament, după ce a guvernat o lungă perioadă. Nawrocki este împotriva unei Uniuni Europene federale (la fel ca prim-ministrul italian Giorgia Meloni) și pledează pentru păstrarea identității naționale. Pe plan intern, este un apărător al valorilor tradiționale și creștine, opunându-se avortului, uniunilor civile pentru cuplurile de același sex și „ideologiei de gen”. Propune politici fiscale favorabile familiei și este împotriva atât a migrației, cât și a Pactului Verde pentru mediu.
În schimb, pe scena internațională pare mai apropiat de actualul executiv condus de Donald Tusk, fiind în favoarea sprijinului militar pentru Ucraina (chiar dacă nu dorește aderarea Kievului la NATO) și ostil față de Rusia (care a emis un mandat de arestare pe numele său pentru îndepărtarea monumentelor Armatei Roșii). Coabitarea cu coaliția liberală nu va fi ușoară și se așteaptă un impas cu consecințe semnificative pentru echilibrul puterii continentale. La Varșovia, șeful statului poate respinge legile ordinare și le poate trimite Curții Constituționale, care simpatizează încă cu PiS. Nawrocki, o figură controversată din cauza unei serii de acuzații legate de cunoștințele sale, care au ieșit la iveală în timpul campaniei electorale, va avea puterea de a bloca agenda reformistă pro-UE a prim-ministrului.
Prin urmare, nu se poate exclude un guvern „stop-start” și nici riscul unor alegeri anticipate. Fondurile europene pentru redresare sunt încă legate de reformele justiției, pe care noul președinte a anunțat deja că este gata să le respingă. Polonia ar putea reveni astfel la o situație deficitară în ceea ce privește statul de drept, alături de Ungaria, punând în pericol atât finanțarea comunitară, cât și influența sa politică, care în prezent crește puternic odată cu formula Weimar, care triangulează Varșovia, Parisul și Berlinul (de la acesta din urmă Nawrocki ar dori să ceară în continuare despăgubiri pentru crimele celui de-al Doilea Război Mondial).
În lumina rezultatului din Polonia, apare necesitatea de a face față unor realități sociale și politice complexe, în care oscilațiile sunt la ordinea zilei, chiar dacă rezultatele sondajelor de opinie precum Eurobarometrul arată că populația europeană, în ansamblu, are mult mai multă încredere în UE decât pare, dacă ne uităm la harta puterii în statele individuale. Aceste convingeri consolidate sunt puse însă la încercare cu ocazia votului, când puterea rețelelor de socializare este dezlănțuită, iar propaganda emoțională și „negativă” a aspiranților la conducere are mai multă influență asupra cetățenilor chemați să aleagă decât programele realiste și tonurile calme.
Analizele inițiale ale fluxurilor electorale arată că Polonia este împărțită în patru zone: orașe liberale, zone rurale conservatoare, județe estice mai apropiate de extrema dreaptă și un vot al tinerilor ecologiști și progresiști. Marja foarte îngustă confirmă fragmentarea și modul în care micile schimbări între partidele minore sau grupurile demografice pot decide rezultatul național agregat într-o direcție sau alta.
În adâncul sufletului ei, Europa nu este mai suveranistă decât acum două zile, așa cum nu ar fi fost mai puțin odată cu victoria lui Trzaskowski. Ceea ce vom vedea, însă, va fi efectul amplificat al acestor diferențe minime la urne. Ucraina nu va pierde ajutoare, iar UE va găsi alte obstacole în calea funcționării sale armonioase și eficiente. Dar mai presus de toate, viitorii candidați nesuveraniști trebuie să ia act de faptul că vor trebui să se confrunte adesea cu un obstacol suplimentar (și nu unul mic): respectiv cu dușmanii unei Europe libere și nesubordonate.
