Senatorul rus a descris situația de-a lungul liniei frontului ca fiind un război pozițional, în care echipamentele „sunt distruse înainte chiar de a ajunge pe front”, iar micile grupuri de asalt avansează cu puțin succes. Rogozin a recunoscut, de asemenea, că Rusia rămâne în urmă în războiul cu drone. Ucraina, a spus el, are „de zece ori mai multe drone”, datorită sprijinului acordat de „o coaliție de țări cu tehnologie avansată”.
El a afirmat că Ucraina folosește zilnic între 100 și 250 de drone cu rază lungă de acțiune, numărul acestora crescând constant. Remarcile sale ar putea fi comparate cu o evaluare făcută de Valerii Zalujnîi, fostul comandant suprem al Ucrainei și actualul ambasador al acesteia în Regatul Unit.
Rogozin consideră că natura statică a câmpului de luptă de pe linia frontului și impasul pozițional sunt în detrimentul Rusiei, mai ales având în vedere superioritatea dronelor FPV ale Ucrainei în spațiul de luptă. Zalujnîi, pe de altă parte, a considerat că natura statică a frontului este nefavorabilă Ucrainei.
Fostul comandant suprem sperase să lanseze o ofensivă dramatică de ieșire din pozițiile statice pentru a evita războiul de uzură pe care considera că Ucraina nu îl poate susține. Ce spune Valerii Zalujnîi În articolul publicat ieri în Dzerkalo Tyzhnya, Zalujnîi a afirmat că războiul a intrat într-un „impas pozițional, similar cu cel din Primul Război Mondial”, în special pe frontul de la Donețk, începând cu sfârșitul anului 2022.
El a dat vina pe lipsa de personal și echipament pentru eșecul contraofensivei Ucrainei din 2023. El credea că natura statică a luptelor risca să prelungească conflictul în detrimentul Ucrainei.
Deși a remarcat o tendință a Rusiei de a încerca să iasă din impas, adesea cu atacuri devastatoare, el a considerat că incursiunea Ucrainei din august 2024 în regiunea Kursk din Rusia a avut un preț prea mare.
Astfel de operațiuni limitate, cu pierderi grele, a spus el, nu pot fi justificate decât în circumstanțe excepționale. Ofensiva strategică a Ucrainei în Kursk nu a provocat pierderi grele, dar a forțat Moscova să răspundă prin redirecționarea resurselor din estul Ucrainei către Rusia.
Spre deosebire de ofensiva operațională pe care Zalujnîi o dorea în Donbas, elementul surpriză a favorizat Kievul. Având avantajul inerent de a fi apărătorul într-un front stagnant, așa cum este în prezent, pierderile majore pe câmpul de luptă se acumulează de partea rusă, în timp ce victimele ucrainene sunt minimizate.
Chiar și cu ambele părți staționare, forțele ruse nu dispun de reaprovizionare adecvată cu muniție, alimente și medicamente, fiecare livrare fiind supusă atacurilor dronelor ucrainene, pe lângă provocările naturale cu care se confruntă o forță terestră expediționară care locuiește în tranșee infestate de șobolani.
