Săptămâna aceasta, prim-ministrul Giorgia Meloni a declarat că majoritatea de centru-dreapta va prezenta o moțiune care solicită recunoașterea Palestinei, condiționată însă de eliberarea ostaticilor și excluderea Hamas din Gaza, notează „Euronews”.
Între timp, Franța și aproximativ 150 de țări din întreaga lume se pregătesc să recunoască oficial un stat palestinian, sub rezerva unor anumite condiții. Președintele francez Emmanuel Macron a declarat în discursul său adresat Națiunilor Unite că acordarea statutului de stat este „un drept” și „nu o recompensă”, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
Recunoașterea sosește ca răspuns la situația extrem de gravă din Gaza, rapoartele recente ale Națiunilor Unite declarând că Israelul comite un genocid împotriva palestinienilor.
Ce ar implica recunoașterea Statului Palestina?
Dar cum poate fi recunoscut un stat care există doar parțial? Palestina nu este un stat cu drepturi depline, așa cum este definit de Convenția de la Montevideo din 1933 privind drepturile și îndatoririle statelor, care prevede că un stat are nevoie de o populație permanentă, granițe teritoriale definite, un guvern și capacitatea de a intra în relații cu alte state.
Deși are o populație palestiniană, numeroase misiuni diplomatice în străinătate și statut de „observator permanent” la Națiunile Unite, timp de aproape 60 de ani o mare parte din teritoriile palestiniene au fost ocupate de armata israeliană.
Palestina nu are granițe convenite la nivel internațional, nu are aeroport, nu are armată și nu are capitală oficială. Ierusalimul de Est a fost desemnat capitală în soluția cu două state, dar este ocupat de Israel din 1967 și este considerat pe scară largă teritoriu ocupat. Macron însuși, în discursul său de la Națiunile Unite, a menționat dorința de a deschide o ambasadă franceză într-un stat palestinian, însă nu a specificat unde.
De asmenea, Convenția de la Montevideo prevede că un teritoriu contiguu definit este o cerință pentru statutul de stat. Cu toate acestea, Cisiordania nu este contiguă din cauza prezenței așezărilor, iar Cisiordania și Gaza sunt separate.
Pentru ca un stat palestinian să fie recunoscut și stabilit la nivel internațional, actualul guvern israelian nu ar trebui să se opună, iar principalul aliat al Israelului, Statele Unite, ar trebui să accepte o soluție cu două state. Apartenența deplină a palestinienilor la Organizația Națiunilor Unite ar trebui aprobată de Consiliul de Securitate al ONU, unde Statele Unite au drept de veto.
Cum ar arăta un viitor stat palestinian
Granițele unui viitor stat palestinian ar corespunde cu ceea ce palestinienii și rezoluțiile Națiunilor Unite au cerut de mult timp: un stat independent de-a lungul granițelor recunoscute la nivel internațional din 1967, cu Ierusalimul de Est drept capitală.
Revenirea la granițele din 1967 înseamnă că un stat palestinian ar fi înființat în Cisiordania, Gaza și Ierusalimul de Est. Numai că Cisiordania și Ierusalimul de Est au fost ocupate și supuse unei activități intense de colonizare din partea Israelului încă de la Războiul de Șase Zile din 1967. Potrivit Națiunilor Unite, în Cisiordania trăiesc ilegal aproximativ 700.000 de coloniști evrei.
Soarta Gazei, returnată palestinienilor în 2005, iar acum cucerită efectiv de armata israeliană și distrusă masiv, este necunoscută. „Scopul revenirii la granițele din 1967 nu este fantezist”, a declarat Elena Aoun, profesor de relații internaționale și cercetător la Universitatea Catolică din Leuven, Belgia. „Ideea se bucură de un consens larg în sferele palestiniană și arabă și chiar și în rândul unor lideri Hamas.”
Problema este că, de la Acordurile de la Oslo din 1993, care au încercat să stabilească un proces de pace pentru conflictul israeliano-palestinian, „colonizarea israeliană a continuat să crească”, a spus Aoun.
„Aceasta a făcut ca atingerea suveranității palestiniene să fie mult mai complexă”, a continuat ea. „Gaza este decimată și aproape nelocuitabilă, Ierusalimul a fost anexat ilegal, dar recunoscut de Statele Unite, iar Cisiordania, odată cu extinderea așezărilor existente și cu epurarea etnică a palestinienilor din zonele rurale seamănă cu pielea unui leopard”. Pentru Aoun, nu ar exista altă alternativă decât ca Israelul și Palestina să se așeze la o discuție despre granițe.
Fără Hamas la guvernare
Autoritatea Palestiniană, condusă de președintele Mahmoud Abbas, este entitatea recunoscută la nivel internațional care reprezintă poporul palestinian. Înființată după acordurile de pace din anii 1990, aceasta guvernează doar Cisiordania și Ierusalimul de Est, în timp ce Hamas, pe care UE a inclus-o pe lista grupării teroriste, controlează Fâșia Gaza.
Luni, Macron a promis un „stat demilitarizat” al Palestinei care „recunoaște Israelul” și un „stat Israel care recunoaște un stat Palestina”. El a cerut desființarea Hamas și crearea unei „administrații de tranziție în Gaza”, care să implice Autoritatea Palestiniană.
Citește și: Noua lege europeană privind libertatea presei: ce schimbări se produc în UE
Franța, a spus el, va antrena forțele de securitate pentru a desființa Hamas și a contribui la o „misiune internațională de stabilizare” în Gaza. Însuși Abbas, într-un mesaj video transmis luni, a declarat că în termen de trei luni va fi elaborată o constituție interimară și a cerut organizarea de noi alegeri, o promisiune pe care a făcut-o de la ultimele alegeri prezidențiale și parlamentare din 2005 și, respectiv, 2006.
Însă Autoritatea Palestiniană este distantă de poporul său, neputincioasă și se confruntă cu dificultăți financiare, parțial din cauza ocupației militare israeliene în Cisiordania. De cealalta parte, Hamas, este mai populară printre palestinieni, a spus Aoun, dar a fost slăbită grav în timpul războiului din Gaza.
„Pericolul de astăzi este că comunitatea internațională pune viitorul Palestinei în mâinile unei Autorități Palestiniene reformate pe care a slăbit-o din anii 1990”, spune Aoun. „Cine își face timp să viziteze Autoritatea Palestiniană la Ramallah pentru a discuta despre viitorul Gazei?”, a întrebat profesorul. „Mai mult, Statele Unite nici măcar nu i-au acordat lui Abbas o viză pentru a veni la Adunarea Generală a ONU.”
Reconstrucție: Cine va plăti factura în Gaza
Războiul din Gaza a lăsat economia statului palestinian în pragul distrugerii. Un raport al Băncii Mondiale din aprilie 2025 afirmă că conflictul din Gaza „a aruncat economia palestiniană în cea mai profundă contracție din ultima generație, Gaza experimentând o paralizie economică aproape totală, iar Cisiordania confruntându-se cu o recesiune profundă”.
UE a fost întotdeauna cel mai mare furnizor de ajutor extern palestinienilor, iar în mijlocul războiului Israelului în Gaza, blocul a anunțat un nou pachet de ajutor în valoare de 120 de milioane de euro. Aceasta a colaborat de mult timp cu Autoritatea Palestiniană pentru a construi instituții democratice. Însă armata israeliană a distrus o mare parte din infrastructura sponsorizată de UE în Gaza, inclusiv școli, drumuri, spitale și aeroportul de mult timp dezafectat din Gaza.
