România are cea mai scăzută rată de utilizare a inteligenței artificiale din Uniunea Europeană, iar Italia se află și ea printre ultimele locuri, diferențele dintre state evidențiind decalaje importante la nivelul competențelor digitale.
Doar 17,8% dintre românii cu vârste între 16 și 74 de ani au folosit anul trecut instrumente de inteligență artificială, cel mai scăzut nivel din UE, în timp ce media europeană este de 32,7%. Italia înregistrează un nivel ușor mai ridicat, de 19,9%, dar rămâne și ea sub media UE, potrivit stiripesurse.
Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare
Datele provin dintr-o analiză publicată de ISTAT, institutul național de statistică din Italia, citată de Reuters, care a evaluat pentru prima dată utilizarea instrumentelor de inteligență artificială în rândul populației.
Italia are cea mai îmbătrânită populație din Uniunea Europeană, cu o vârstă mediană de 48,7 ani în 2024 – adică jumătate din populație este mai tânără, iar cealaltă jumătate mai în vârstă – comparativ cu media UE de 44,7 ani, potrivit Eurostat. Acest factor contribuie la adoptarea mai lentă a noilor tehnologii și explică de ce țara rămâne în urmă la indicatorii-cheie privind competențele digitale.
În același timp, aproape 10% dintre italieni nu au folosit internetul în ultimele trei luni, conform unui sondaj Eurostat din 2025. Doar Polonia, Portugalia, Lituania, Grecia, Bulgaria și Croația au raportat ponderi mai mari.
Datele arată că atât România, cât și Italia se confruntă cu provocări în adoptarea tehnologiilor noi, însă decalajul este mai accentuat în cazul României, unde utilizarea redusă a instrumentelor de inteligență artificială reflectă nivelul general mai scăzut al competențelor digitale din populație.
Nivelul de utilizare a inteligenței artificiale este considerat un indicator indirect al competențelor digitale și al gradului de adaptare la noile tehnologii, tot mai prezente în economie și în viața de zi cu zi – de la servicii online și educație până la piața muncii.
O rată scăzută nu înseamnă automat lipsa de acces la tehnologie, dar sugerează dificultăți în utilizarea instrumentelor avansate și o adoptare mai lentă a inovației.
În același timp, diferențele între state reflectă și factori precum educația digitală, structura demografică și nivelul de digitalizare al serviciilor publice și al companiilor.
