Cine a fost Don Michele Basso?
A fost găsit acum câteva seri de câţiva prelaţi, îngrijoraţi din cauza faptului că nu răspunsese toată ziua la telefon. Trupul neînsufleţit era întins pe pat, în pijama, cu picioarele atârnând și, la prima vedere, părea că intenţionase să se ridice, scrie IL MESSAGGERO, potrivit RADOR.
Monseniorul Michele Basso a decedat brusc în apartamentul său de lângă bazilica Vaticanului, suferind, probabil, un infarct. Se plângea de mai multă vreme de dureri şi mici probleme de sănătate cauzate de vârsta înaintată.
Citeşte şi: Sârbii bosniaci sunt gata să îşi apere libertatea, afirmă liderul lor, Milorad Dodik – Black News
Ieşirea din scenă a acestui colecționar, care duce cu el în mormânt misterele asociate unui incredibil și fabulos depozit de lucrări de artă pe care le deținea, lasă în urmă o poveste fără final. Colecţia sa de opere de artă conţine zeci și zeci de piese antice asupra cărora cântăresc suspiciuni grele, investigații interne și, desigur, jena tăcută a autorităților Vaticanului, deoarece până în prezent nu s-a aflat câtuşi de puţin care este originea acestor comori. Cardinalul Mauro Gambetti, un franciscan, nou protopop al bazilicii de mai puțin peste un an, moștenește o problemă pe care înaintea sa a încercat să o gestioneze predecesorul său, cardinalul Angelo Comastri, care, după o serie de încurcături administrative, a fost demis rapid de Papa Francisc.
Fabuloasa colecție Basso fusese ambalată și securizată în aproximativ treizeci de lăzi rezistente la foc, plasate într-un loc super sigur. Au fost sigilate cu autorizația Secretariatului de Stat și plasate într-o încăpere de sub cupola bazilicii. În interiorul lăzilor se află aproximativ șaptezeci de piese de material arheologic, statui din marmură și lemn, picturi pe pânză, tăbliţe gravate în cupru și schițe realizate pe hârtie.
Cea mai interesantă lucrare din această colecţie misterioasă este o copie minunată datând de la începutul secolului al XX-lea a faimosului crater Euphronios, al cărui original etrusc este păstrat în Muzeul Villa Giulia. După ce a fost furat în 1971 de profanatorii de morminte, exportat ilegal în SUA și cumpărat de New York Metropolitan, craterul a fost subiectul unui conflict diplomatic SUA-Italia.
Acum, copia aflată în mâinile Vaticanului riscă să repună totul în discuție, pentru că ar infirma data descoperirii originalului pe care Muzeul Metropolitan a fost nevoit să-l returneze. Dacă adevăratul crater a fost găsit abia în 1971 într-o săpătură clandestină de lângă Cerveteri, cum este posibil ca la Vatican să existe o copie realizată la sfârșitul secolului XX ? Un mister care mai devreme sau mai târziu va trebui să fie dezlegat de către Secretariatul de Stat. Cufărul cu comori încuiat în cutiile verzi voluminoase de diferite dimensiuni fusese văzut la acea vreme şi de secretarul de stat, cardinalul Pietro Parolin. Apoi, chestiunea a fost muşamalizată, în timp ce monseniorul Basso continua să le repete celor care îi cereau informații despre originea acestei comori, că totul era în regulă.
Obişnuia să povestească că a reușit să acumuleze operele de artă încă de la începutul anilor 1990, dar uita să spună că în anii 2000, acele lucrări îi dăduseră bătăi de cap de natură juridică. În acea perioadă, ajunsese în centrul unei anchete a parchetului de la Roma, anchetă care a fost apoi arhivată și a ajuns în neant. De atunci, ciclic, cu discreţie, la Vatican s-au mai făcut diverse tentative de a găsi cheia problemei și a înțelege originea acelui depozit de opere de artă. Între timp, având în vedere şi valoarea sa comercială, s-au făcut demersuri pentru a realiza un fel de inventar și a depozita lucrările, fără a fse ace prea multă publicitate, într-una dintre zonele mai puțin accesibile ale bazilicii.
Suspiciuni
Au făcut parte acele bunuri din colecții private moștenite de Basso? Au fost cumpărate legal de-a lungul timpului, sau erau moșteniri rămase de la mănăstiri, instituții religioase, daruri primite de la binefăcători sau bunuri ecleziastice niciodată catalogate? Există pânze din școala lui Mattia Preti, schițe de Pietro da Cortona, mese din lemn realizate de Guercino, Golzius, Pasqualotto, precum și sculpturi din lemn din secolul al XVII-lea și chiar o sculptură din marmură albă inspirată de Prizonierii lui Michelangelo. Pânze autentice, amestecate și cu diverse falsuri, realizate de falsificatori foarte pricepuți care lucrau la Roma. Printre obiecte se numără și câteva exemplare de vase etrusce și romane reproduse atât de bine încât par autentice, printre care și celebra copie a Vazei Euphronios, cu o valoare comercială de 15.000 de euro. La Roma, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, reproducerea artefactelor romane sau etrusce cu toate micile lor detalii devenise aproape o modă. Abilitatea unor maeștri artizani a dat naștere unor falsuri atât de extraordinare încât au și o piață internațională înfloritoare.
Citeşte şi: UE are nevoie de noi modalităţi pentru a sprijini firmele în tranziţia energetică – Black News
În urmă cu doi ani, Papa Francisc dăduse instrucțiuni să se înceapă o inspecție internă a managementului de la Fabbrica di San Pietro (instituție a Bisericii Romano-Catolice responsabilă de conservarea și întreținerea Bazilicii Sf. Petru) încredințând această misiune unui sacerdot în care avea mare încredere. Întrebat despre picturi, don Michele Basso a răspuns publicaţiei Il Messaggero: ”Am donat totul la Fabbrica di San Pietro. Acum nu mai sunt eu proprietarul. Nu mai știu nimic despre asta”. Dar cum aţi acumulat această comoară? ”E ca și ai avea foarte mulţi pantofi în dulap. Unele au fost cumpărate, altele au fost dăruite”.
