În iunie 1963, Regatul Unit era zguduit de un scandal care avea să schimbe pentru totdeauna relația dintre politicieni, presă și opinia publică: Afacerea Profumo. Totul a pornit de la o relație între John Profumo, Secretar de Stat pentru Război, și Christine Keeler, o tânără de 19 ani, model și dansatoare în cluburi de noapte, relatează BBC.
Relația lor nu ar fi provocat valuri majore dacă Keeler nu ar fi fost, în aceeași perioadă, implicată într-o relație și cu Evgheni Ivanov, un atașat naval sovietic, despre care se presupunea că era spion. În plin Război Rece, această combinație de sex, politică și suspiciuni de spionaj a devenit explozivă, potrivit stiripesurse.
Citește și: Siegfried Mureșan: Rusia va încerca din nou să influențeze alegerile parlamentare din R. Moldova
Keeler provenea dintr-un mediu defavorizat: copilărie marcată de abuz, abandon paternal și violență domestică, urmată de o adolescență dificilă, fără studii, într-un Londra a anilor ’50. La 15 ani a părăsit școala, iar la 17 a rămas însărcinată cu un soldat american, copilul murind la doar șase zile de la naștere.
Lucrând ca dansatoare într-un club din Soho, a fost introdusă în cercurile elitei de către Stephen Ward, un osteopat carismatic și bine conectat, care a facilitat accesul ei și al prietenei sale Mandy Rice-Davies la petreceri frecventate de aristocrație și politicieni.
La una dintre aceste petreceri, la reședința lui Lord Astor, Keeler l-a cunoscut pe Profumo. Fascinat de tânăra nudă de la piscină, Profumo – în vârstă de 46 de ani – a început o relație de scurtă durată cu aceasta. În paralel, Keeler avusese o întâlnire și cu Ivanov, dar a negat mereu existența unei relații amoroase cu acesta.
Adevărata problemă a început abia în 1962, când un fost iubit gelos al lui Keeler a tras cu pistolul în ușa apartamentului lui Ward, provocând o intervenție a poliției și un val de interes din partea presei. În acest context, zvonurile despre legătura dintre Keeler, Profumo și un posibil spion sovietic au explodat în media.
Inițial, Profumo a negat în fața Parlamentului orice relație „nepotrivită” cu Keeler. Dar, sub presiunea dovezilor, a fost forțat să recunoască adevărul și să demisioneze în iunie 1963.
Efectul public a fost devastator: presa tabloidă a făcut din Keeler un simbol al „femeii fatale”, deși ea însăși declara în 1983 că fusese doar o fată naivă, nepregătită pentru ce urma. Imaginea ei nudă pe un scaun, fotografiată în acea perioadă, a devenit una dintre cele mai cunoscute ale „Swinging London”.
Scandalul nu l-a afectat doar pe Profumo. Stephen Ward a fost arestat și judecat pentru „favorizarea prostituției” și „trăit din câștiguri imorale”. Procesul s-a încheiat tragic: Ward s-a sinucis în ultimele zile ale procesului, fără ca prietenii săi influenți să-l apere public. Mulți consideră astăzi că a fost un țap ispășitor sacrificat de sistem pentru a salva imaginea guvernului.
Keeler, la rândul ei, a fost condamnată ulterior pentru mărturie mincinoasă într-un alt proces și a petrecut 9 luni în închisoare. După eliberare, nu și-a mai putut reconstrui viața: a trăit în sărăcie, într-un apartament de stat, crescându-și fiul și scriind memorii pentru a-și spune versiunea. A publicat cinci cărți, una dintre ele inspirând filmul Scandal (1989). Dar, în ciuda eforturilor, a rămas mereu prizoniera propriei reputații.
În urma scandalului, premierul Harold Macmillan a comandat un raport oficial, care a conchis că securitatea națională nu fusese compromisă. Cu toate acestea, credibilitatea guvernului a fost iremediabil afectată. Macmillan a demisionat din motive de sănătate câteva luni mai târziu, iar conservatorii au pierdut alegerile din 1964.
John Profumo s-a retras din viața publică și și-a dedicat restul vieții muncii caritabile. A primit ulterior distincții regale. Christine Keeler, însă, nu a fost niciodată reabilitată complet. A murit în 2017, iar colaboratorii ei spun că a fost mereu „prizoniera scandalului Profumo”.
„N-a scăpat niciodată. Asta a fost tragedia. A fost mereu Christine Keeler din acel scandal.” – Douglas Thompson
