Cam atât valorează titlurile apocaliptice din presă: aliații Americii din Golf și – atenție! – din Europa revin la sentimente mai bune în privința războiului cu Iranul, scrie NEW YORK POST, potrivit stiripesurse.ro.
În acest weekend Emiratele Arabe Unite (EAU) și Australia au devenit cei mai noi aliați care și-au trecut numele pe o listă tot mai lungă de țări, ajunsă acum la 22, care-și oferă ajutorul pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz.
Citeşte şi: Se scumpește transportul! Prețul biletelor crește cu 16% – Stiripesurse.md
Șase aliați – Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Olanda și Japonia – au lansat joi o declarație comună prin care-și proclamă „disponibilitatea de a contribui la măsuri adecvate de asigurare a traversării în siguranță a Strâmtorii”; în răstimpul scurs alte 16 state s-au alăturat declarației.
Britanicii au mai consimțit în plus și ca americanii să le folosească bazele militare pentru a ataca de acolo Iranul.
Iar secretarul NATO Mark Rutte a anunțat că alianța lucrează la o foaie de parcurs pentru un răspuns colectiv: „Dacă Iranul ar deține arma nucleară, deopotrivă cu capacitatea de rachete, aceasta ar constitui o amenințare directă, o amenințare existențială – la adresa Israelului, la adresa regiunii, la adresa Europei, la adresa stabilității în lume.”
Nu e de glumă.
După ce Teheranul a lansat în weekend două rachete spre baza militară americano-britanică Diego Garcia, aflată la o depărtare uluitoare de 4.000 de kilometri, o rază incomparabil mai lungă decât ar fi trebuit teoretic să poată atinge rachetele iraniene, liderii europeni sunt acum conștienți că și țările lor pot fi ținte directe ale fanaticilor de la Teheran.
Umblă vorba de asemenea că e numai o chestiune de timp ca și saudiții să i se alăture alianței.
Teheranul a lovit unilateral toate țările din Golf, producându-le pagube grave fix la cele mai importante surse de venituri bugetare – infrastructura petrolieră – în speranța că ele vor implora SUA să renunțe la război; a obținut în schimb contrariul: ele au realizat că e necesar ca Iranului să i se smulgă colții, definitiv.
Bahrain, Kuweit, Arabia Saudită și EAU discută în paralel și între ele pentru a veni cu un răspuns propriu coordonat.
Anwar Gargash, un important consilier diplomatic din EAU, afirmă că țara sa nu va fi satisfăcută de un acord de armistițiu cu Iranul decât dacă acesta ar elimina „amenințarea nucleară, rachetele, dronele și amenințarea din strâmtori”.
Ce diferență față de ce debitau acum nu mai mult de câteva săptămâni toate publicațiile anti-Trump, frecându-și mâinile de bucurie: „După un an de amenințări cu taxe vamale, insulte și ciocniri diplomatice cu aliații europeni, președintele Donald Trump e lăsat acum să poarte război cu Iranul doar cu Israelul în tabăra lui”, îl săgeta pe președinte un articol de pe site-ul NBC News.
Trump a denunțat pe bună dreptate NATO pentru ezitările de a i se alătura efortului de redeschidere a strâmtorii – acuzând că SUA protejează țările NATO, dar ei „nu fac nimic pentru noi”, și avertizând alianța că nu e decât un „tigru de hârtie” fără America.
Însă acum iată că tot mai mulți dintre ei își admit vulnerabilitatea – pentru a nu mai pomeni de pierderile în petrol, gaze și fertilizatori chimici agricoli pe care au nevoie să-i treacă prin strâmtoare.
Această determinare tot mai mare a aliaților s-ar putea dovedi decisivă pentru a-i forța pe oricine ar fi aceia care mai conduc Iranul zilele acestea să se dea bătuți.
Iar dacă nu, puterea lor de foc suplimentară ar putea contribui nu doar la redeschiderea strâmtorii, ci și la eliminarea completă a conducerii Iranului.
Trump a avut dreptate: era obligatoriu ca Iranul să fie oprit, iar acesta era momentul adecvat pentru a acționa.
Acum restul lumii recunoaște la rându-i această realitate.
