An bisect: De ce nu trebuie să respingi o cerere în căsătorie
Anul bisect: de ce nu este înțelept să respingi o cerere în căsătorie și alte curiozități despre o dată care vine rar și, atunci când o face, este subestimată.
De obicei, trece fără să i se acorde o atenție deosebită. Cu toate acestea, 29 februarie, este legată de o serie de curiozități științifice și tradiții nu întotdeauna cunoscute, potrivit stiripesurse.ro.
Citește și: SIS trimite o nouă tranșă de dosare la Arhive
Primul care a introdus o zi “bonus” în calendar o dată la patru ani a fost Iulius Caesar, în anul 46 î.Hr.: cele 24 de ore în plus cădeau, pentru romani, înainte de calendele lui martie (24 februarie). Această zi a fost numită “bis sexto kalendas Martias” (de unde și numele de “zi bisectă”). Mai târziu, când oamenii au început să numere zilele lunii de la prima și cu numere progresive, ziua suplimentară a devenit 29 februarie.
Nu se întâmpla cu adevărat o dată la patru ani. Deși bună, ideea lui Cezar avea o limită: erau prea multe zile bisecte și, chiar și cu noua regulă, calendarul adoptat nu coincidea cu calendarul solar. Papa Grigore al XIII-lea a repus lucrurile în ordine. În 1582, el a decis să sară zilele de la 4 la 15 octombrie pentru acel an și să schimbe echinocțiul de primăvară înapoi la 21 martie. Calendarul gregorian, pe care îl folosim și astăzi, a stabilit că anii bisecți sunt doar cei divizibili cu patru, cu excepția anilor seculari, care sunt bisecți doar dacă sunt divizibili cu 400.
Ziua potrivită pentru o cerere în căsătorie. Conform unei tradiții de origine anglo-saxonă, este permis ca femeile să ceară mâna iubitului lor (și nu invers) pe 29 februarie. Potrivit BBC, nimeni altul decât Sfântul Patrick, la insistențele Sfintei Bridget, a fost cel care a acordat o dată pentru femeile care așteptau în zadar inelul.
Nevoiți să accepte. Bărbații care urmau să primească temuta întrebare pe 29 februarie nu puteau răspunde „nu”. O altă legendă spune că regina Margareta a Scoției, la sfârșitul anilor 1200, a stipulat prin lege că bărbații care refuzau cererea în căsătorie pe 29 februarie trebuiau să plătească o amendă. Acest lucru se datora faptului că, în antichitate, data de 29 februarie nu era acceptată de calendarul englezesc și, prin urmare, “nu exista”. Fiind o zi fără statut legal, era permisă încălcarea convențiilor la această dată, astfel încât femeile puteau face pasul cel mare. În Europa de Nord, chiar și astăzi, bărbații care refuză o cerere în căsătorie în această zi trebuie să o compenseze pe logodnica lor cu mănuși sau haine.
Născuți în ziua “greșită”. Dacă nu sunt mulți cei care se căsătoresc pe 29 februarie – în mai multe țări este considerată de rău augur – cu siguranță nu sunt puține persoanele născute la această dată: ar fi vorba de 4,1 milioane de persoane născute pe 29 februarie. Potrivit Guinness World Records, o familie irlandeză, familia Keogh, a “produs” trei generații de nașteri în anul bisect în secolul XX: tată, fiu și nepoată. Există chiar și un club pentru cei care s-au născut în această zi: Honor Society of Leap Year Day Babies (Societatea de onoare a bebelușilor din anul bisect).
O zi de naștere la fiecare 4 ani? Când își sărbătoresc ziua de naștere cei născuți pe 29 februarie? Cu siguranță nu la fiecare 4 ani: de obicei, ei suflă în lumânare pe 28 februarie sau 1 martie. Cu toate acestea, probabilitatea de a naște pe 29 februarie este de una la 1.461.
Celebrități născute în an bisect: Compozitorul Gioacchino Rossini, Papa Paul al III-lea (în 1468), Bartolomeu I Patriarhul Constantinopolului (în 1940), pictorul Balthus (1908).
Capitalele anilor bisecți. Acestea sunt orașele “gemene” Anthony, Texas și New Mexico. În fiecare an bisect, acestea organizează mari petreceri pentru cei născuți pe 29 februarie.
