Arheologii au găsit cocaină în creiere mumificate ale unor italieni, morți în secolul al XVII-lea
Urmele de cocaină descoperite în țesutul cerebral mumificat arată că europenii mestecau frunze de coca, posibil în scopuri medicale sau recreative, în secolul al XVII-lea, cu două secole înainte de prima utilizare documentată cunoscută a plantei din Lumea Nouă în Lumea Veche, relevă un nou studiu citat de Live Science.
Potrivit studiului, cercetătorii au descoperit rămășițe de cocaină la două persoane îngropate într-o criptă care servea drept cimitir la Ospedale Maggiore, un „spital de pionierat” din Milano care se ocupa de nevoiași.
Analiza a scos la iveală trei molecule-cheie – cocaină, igrină și benzoilecgonină – în țesutul cerebral a două persoane. Prezența higrinei indică faptul că cocaina din țesuturile acestora provine din consumul de frunze de coca. Consumul de sare de cocaină, o metodă utilizată în mod obișnuit în timpurile moderne, nu produce hygrine.
Populația incașă o considera o plantă miraculoasă și magică
Cocaina este extrasă din frunzele plantei coca (Erythroxylum coca), un arbust originar din America de Sud. Potrivit studiului, când exploratorul italian Amerigo Vespucci a ajuns în ceea ce este acum Venezuela în 1499, a observat că populația indigenă mesteca frunze de coca cu var și coji prăjite. Mai târziu, spaniolii invadatori au observat că Imperiul Inca controla culturile de plante de coca și le folosea în scopuri religioase, recreative și medicale.
„Într-adevăr, populația incașă o considera o plantă miraculoasă și magică, care avea puterea de a alunga foamea și setea, producea efecte antrenante, putea fi folosită ca medicament (ca antiseptic și analgezic, pentru a ajuta la digestie, pentru a vindeca astmul, durerile de stomac, durerile în piept și răni, pentru a reduce sângerările nazale și vărsăturile) și inducea un sentiment de bunăstare”, au scris cercetătorii în studiu.
Deși conchistadorii spanioli au aflat despre proprietățile medicinale și recreative ale frunzelor de coca, inițial au păstrat secretul în timp ce se concentrau pe exportul altor resurse, precum aurul, argintul, zahărul și tutunul. Dar mestecarea frunzelor de coca le-a permis spaniolilor să muncească neîncetat în minele de aur și argint, precum și pe plantații. Cei câțiva conchistadori care au încercat să trimită frunze de coca în Europa au văzut cum contrabanda lor s-a degradat în timpul călătoriei transatlantice, împiedicând introducerea plantei în Europa până în anii 1800.
„Este posibil să fi fost administrată ca parte a unui remediu medical”
Dar acum, se pare că planta a ajuns în Europa mai devreme. Datarea cu radiocarbon a osului unuia dintre indivizii îngropați alături de cei care au fost testați pozitiv pentru cocaină a arătat că aceștia au trăit în urmă cu aproximativ 350 de ani.
„Aceste analize de laborator nu numai că anticipează sosirea Erythroxylum spp. cu aproape două secole în Europa, dar demonstrează, de asemenea, că unii cetățeni milanezi au intrat în contact cu această plantă din Lumea Nouă și i-au mestecat sau preparat frunzele sub formă de ceai”, a declarat într-un e-mail autorul principal al studiului, Gaia Giordano, doctorand în arheotoxicologie la Universitatea din Milano, pentru Live Science.
Înregistrările spitalicești de la Ospedale Maggiore nu menționează cocaina ca tratament până în secolul al XIX-lea, deci este probabil ca aceste două persoane să-și fi procurat singure frunzele de coca, au spus cercetătorii. Prezența cocainei în țesutul cerebral sugerează că consumul de cocaină a avut loc atunci când consumatorii erau aproape de moarte. Interesant este faptul că unul dintre consumatorii de cocaină a trăit, de asemenea, cu sifilis terțiar și a fost identificat ca un consumator de opiu într-un studiu din 2023 publicat în revista Scientific Reports.
Giordano crede că aceste două persoane au folosit frunze de coca fie pentru recreere, fie pentru automedicație. „Este posibil să fi fost administrată ca parte a unui remediu medical de către vindecători care nu practicau în spital”, a spus ea.
Întrucât Ducatul Milano se afla sub dominație spaniolă în secolul al XVII-lea și era una dintre destinațiile comerțului maritim din America, este posibil ca unele plante de coca să fi ajuns la Milano fără știrea autorităților. În secolele care au urmat, cocaina s-a răspândit în întreaga lume, devenind „o substanță de abuz răspândită pentru proprietățile sale psihoactive, precum și cauza a 1/5 din decesele prin supradoză din întreaga lume în secolul XX”, au scris autorii în studiu.
