Asia Centrală, nouă răspântie energetică în contextul blocadei strâmtorii Ormuz

În acest climat de incertitudine, Kazahstanul și Turkmenistanul încearcă să profite de situație, dar limitările logistice și politice persistă, scrie COURRIER INTERNATIONAL, potrivit stiripesurse.

Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare

Pe măsură ce incertitudinea crește în Orientul Mijlociu, Asia Centrală apare ca o alternativă. În primul rând pentru Europa. Bloomberg descrie ușurarea proprietarilor de rafinării, care au fost angajați într-o “luptă disperată la nivel global pentru rezervele de țiței” de când războiul dintre SUA și Israel împotriva Iranului “a strangulat exporturile din Golful Persic”.

Kazahstanul, principalul producător din regiune, pare să beneficieze de pe urma situației. Potrivit agenției americane, fluxul de țiței CPC Blend – un petrol ușor, cu conținut scăzut de sulf, produs parțial în Rusia, dar în principal în Kazahstan datorită zăcământului gigantic Tengiz – care tranzitează prin conducta KTK de la Marea Caspică la Marea Neagră este de așteptat să crească luna viitoare la aproximativ 1,7 milioane de barili pe zi. Marea Neagră este principalul punct de ieșire maritim pentru Astana. Între timp, prețul petrolului din Kazahstan a crescut considerabil de la începutul conflictului din Orientul Mijlociu.

Cu câteva luni mai devreme, exporturile scăzuseră sub un milion de barili pe zi, afectate de atacurile cu drone asupra portului rusesc Novorossiisk și de întreruperile de la zăcământul Tengiz, perturbat în ianuarie de un incendiu.

“Această situație nu ne aduce nimic”, remarcă expertul kazah în petrol și gaze Askar Ismailov într-un interviu acordat publicației “The Astana Times”. Potrivit acestuia, Kazahstanul este împiedicat atât de plafoanele sale de producție, cât și de blocajele din Marea Neagăe. Cu alte cuvinte, alternativa kazahă este atractivă, dar îi lipsesc atât o capacitate de producție semnificativă, cât și rute de export autonome.

Constrângeri geografice

“The Times of Central Asia”, o publicație anglofonă independentă dedicată regiunii, face referire la “schimbări structurale pe piețele energiei” și vede Kazahstanul ca un pe furnizor alternativ pentru Japonia și Coreea de Sud. Seulul și Tokyo caută țiței similar cu cel produs în Orientul Mijlociu, la care rafinăriile lor sunt adaptate. Petrolul kazah are caracteristici similare. Cu toate acestea, “geografia impune limitări clare”, avertizează site-ul: traversarea Mării Caspice, trecerea prin Caucaz sau Marea Neagră, ceea ce implică timpi de tranzit mai lungi și costuri mai mari. Odată transportată la Marea Neagră, încărcătura trebuie să tranziteze Marea Mediterană, să treacă prin Marea Roșie sau chiar să ocolească Africa. Aceasta îneamnă 25 până la 55 de zile în plus.

Coreea de Sud a început însă deja să ia în considerare Kazahstanul în calculele sale. Reuters relatează că Seulul și-a asigurat 273 de milioane de barili de țiței până la sfârșitul anului, inclusiv 18 milioane din Kazahstan, prin rute care ocolesc strâmtoarea Ormuz. Șeful de cabinet prezidențial, Kang Hoon-sik, citat de agenția de știri britanică, subliniază o contribuție “directă și tangibilă” la stabilitatea energetică din partea diverșilor parteneri, inclusiv a Kazahstanului. Dar și aici este vorba de un supliment, nu de o schimbare, deoarece Coreea de Sud se baza încă pe Ormuz pentru 61% din importurile sale de țiței anul trecut.

Importanța regiunii

Pe frontul gazelor, Turkmenistanul se mișcă. “South China Morning Post” a urmărit vizita vicepremierului chinez Ding Xuexiang, efectuată în perioada 15-17 aprilie pe câmpurile de gaze turkmene, pentru a asista la lansarea celei de-a patra faze de producție la marele zăcământ Galkynysh. “În timp ce Orientul Mijlociu rămâne afectat de instabilitate geopolitică, iar strâmtoarea Ormuz, o ștrangulare pentru livrările de petrol și gaze, rămâne închisă, Asia Centrală devine din ce în ce mai importantă pentru securitatea energetică a Chinei”, notează economistul și expertul în Asia-Pacific Rajiv Biswas.

Vezi și: Moldova nu își poate asigura independența alimentară

Cotidianul din Hong Kong subliniază, de asemenea, că Turkmenistanul furnizează deja Chinei aproximativ 40 de miliarde de metri cubi de gaz anual și își propune să crească acest volum la 65 de miliarde.Postul regional al Radio Free Europe/Radio Liberty, Azattyq Asia, îi dă cuvântul lui John Roberts, specialist în securitate energetică la grupul de experți Atlantic Council.

Potrivit expertului, o închidere prelungită a strâmtorii Ormuz “ar fi mai critică pentru gaz decât pentru petrol”. Petrolul se mai redirecționează, în timp ce aprovizionarea cu gaz necesită o “continuitate tehnică” mult mai rigidă. Roberts sugerează însă o posibilă soluție cu Turkmenistanul, care ar putea redirecționa o parte din gazul său către Marea Caspică, apoi către Coridorul Sudic de Gaze prin Azerbaidjan. “În teorie, ar trebui să fie posibil să se adauge 5 miliarde de metri cubi destul de rapid”, spune specialistul în energie din Caucaz și Asia Centrală.