Ministru al apărării încă din timpul cancelarului Olaf Scholz, cel mai popular om politic al țării din ultimii trei ani prezintă miercuri o analiză strategică militară menită să transforme Bundeswehr în prima armată convențională din Europa. Instituția, dotată cu resurse financiare fără precedent, întârzie însă să se reformeze
Boris Pistorius, ministrul apărării, a inspirat recent un personaj care apare în versiunea germană a ultimului album Asterix. El apare sub forma unui centurion roman rotofei, care execută ordinele unui guvernator autoritar și corupt, având o singură replică: „La ordinele tale!”. Traducătorul spune că nu a avut intenții politice, ci doar a remarcat asemănarea fizică. Ministrul s-a declarat flatat: este primul politician german care apare în aventurile celebrului erou galic, scrie LE MONDE, potrivit stiripesurse.ro.
La Berlin, această apariție nu a trecut neobservată: de trei ani, Boris Pistorius este, în toate sondajele, cel mai popular politician din țară. Este omul care a apropiat Germania de armata sa, mult timp un subiect sensibil. Numit ministru al apărării în ianuarie 2023 de Olaf Scholz și reconfirmat de Friedrich Merz în 2025, el este asociat cu „schimbarea de epocă” (Zeitenwende) declanșată după invazia Ucrainei, care a impus reînarmarea Germaniei.
La peste trei ani de la preluarea funcției, Pistorius a prezentat prima strategie militară proprie a Bundeswehr, până acum dependentă de recomandările NATO.
Angela Merkel, detronată
Deși membru SPD, Boris Pistorius nu avea profilul unui „ministru de război”. Fost ministru de interne în Saxonia Inferioară și primar al orașului Osnabrück, era puțin cunoscut publicului larg înainte de numirea sa surprinzătoare.Totuși, la o lună după numire, devenise cel mai popular politician din Germania, depășind-o chiar pe Angela Merkel. După destrămarea coaliției lui Scholz în 2024, o parte din SPD a dorit să-l propună candidat la funcția de cancelar. Pistorius a alimentat speculațiile, spunând că nu exclude nimic „în afară de a deveni papă”.
Contextul politic i-a fost favorabil: livrările de arme către Ucraina au fost deblocate după venirea sa, iar fondul special de 100 de miliarde de euro pentru armată fusese deja aprobat. Ulterior, reforma constituțională inițiată de Merz a permis finanțarea reînarmării prin împrumuturi, oferindu-i resurse istorice.
Apreciat pentru stilul direct
Pistorius a profitat de moment și a adoptat un discurs direct, vorbind deschis despre „război”, în contrast cu tradiția partidului său. „Ucraina trebuie să câștige războiul”, a declarat încă de la începutul mandatului. Ulterior, a afirmat că „Germania trebuie să fie pregătită de război” și că pragul de 2% din PIB pentru apărare este doar minimul necesar.
Este apreciat pentru sinceritate, simplitate și stilul direct. Militarii îl respectă: „se așază cu soldații, bea o bere cu ei, știe să vorbească pe limba lor”. Industria de apărare îl susține, iar în Franța are relații bune, în special cu Sébastien Lecornu.
Un șantier uriaș
Misiunea sa nu este doar de a reconcilia Germania cu armata, ci de a o transforma în cea mai puternică armată convențională din Europa. Este o schimbare majoră pentru o țară marcată de decenii de pacifism.
Provocările sunt enorme: armata trebuie să ajungă la 260.000 de soldați până în 2035 și să gestioneze un buget în creștere rapidă – de la 50 de miliarde de euro în 2022 la peste 108 miliarde în 2026, cu perspective de peste 150 de miliarde până în 2029.
Însă ministerul nu este pregătit pentru acest ritm: obișnuit să gestioneze lipsuri și procese lente, trebuie acum să cheltuie rapid și eficient, să gestioneze sute de furnizori și să integreze tehnologii moderne precum inteligența artificială și dronele. În plus, Bundestagul controlează strict cheltuielile, blocând uneori contracte importante.
O altă provocare este refacerea infrastructurii militare, degradată după reunificarea din 1990. În unele cazuri, echipamentele sunt livrate înainte ca infrastructura să fie pregătită.
Nemulțumirile cresc și în rândul politicienilor, unii criticând diferența dintre discursul ferm al ministrului și ritmul lent al reformelor. Deși a rămas în funcție în 2025, există riscul ca, în timp, să fie confruntat cu propriile promisiuni.
