Nascuta la începutul crestinismului, cântarea bizantina, un gen muzical unic transmis de Biserica Ortodoxa, a supravietuit pâna în zilele noastre, ceea ce a condus la includerea sa pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial al UNESCO, relateaza AFP, potrivit agerpres.
Bazându-se pe traditiile muzicale din Balcani si din estul Mediteranei unde se întindea Imperiul Bizantin, cântarea bizantina sau arta “psaltica”, exclusiv vocala (a capella) si monofonica, însoteste textele liturgice.
Aceasta cântare a crestinilor din Imperiul Roman de Rasarit este codificata în opt moduri sau tonuri. Este vorba despre o muzica fara modulare armonica, cu un cadru modal fix, spre deosebire de sistemul tonal actual al muzicii occidentale bazat în principal pe cele doua moduri, major si minor.
Pentru a pune în valoare textele biblice, cântarea bizantina a fost dezvoltata mai ales dupa secolul al III-lea în Imperiul Bizantin, înainte de a atinge apogeul între secolele al XIII-lea si al XV-lea.
“Influenta a fost reciproca între cântarea bizantina si muzica populara din regiune, fie ea balcanica, evreiasca, araba, armeana sau siriana”, a declarat Konstantinos Siachos, directorul scolii de muzica bizantina si traditionala din Kalamata, în sudul Greciei.
Potrivit anumitor experti, elemente din muzica greaca antica pot fi regasite în arta psaltica, considerata a fi “o continuare” a Antichitatii.
Dupa destramarea Uniunii Sovietice în 1989, cântarea bizantina a luat amploare în tari ortodoxe din estul Europei, precum Bulgaria, Serbia si România.
Contributia sa muzicala bogata depaseste lumea ecleziastica si elementele sale “sunt detectate în muzica populara din Balcani, turca, araba sau greaca, în general în cultura mediteraneana”, a mai spus Konstantinos Siachos.
