Cel mai mic ‘escape room‘ din lume este un sicriu
Teama de a fi îngropat de viu şi de a rămâne blocat într-un sicriu a bântuit personajele scriitorului Edgar Allan Poe şi a inspirat în prezent ceea ce se anunţă a fi cel mai mic “escape room” (cameră de evadare) din lume – o experienţă cu tematică mortuară, care nu este recomandată persoanelor claustrofobe, informează Reuters joi, potrivit stiripesurse.ro.
Un joc de puzzle live-action dezvoltat de compania spaniolă Horror Box în oraşul Barcelona se intitulează “Catalepsy” (“Catalepsie”), un nume care face trimitere la o afecţiune medicală ce poate fi confundată uşor cu moartea.
Cel mai mic ‘escape room‘ din lume este un sicriu
Participanţii au la dispoziţie 30 de minute pentru a se elibera din interiorul sicriului rezolvând puzzle-uri prin munca în echipă realizată alături de partenerul lor aflat într-un sicriu învecinat, cu care comunică prin intermediul unor difuzoare.
Ei sunt monitorizaţi prin camere de supraveghere de către coordonatoarea de jocuri Aurora Alvarino, care consideră că astfel de “escape room”-uri sunt “o sală de gimnastică pentru minte”.
Citeşte şi: UE ajută R. Moldova să facă față atacurilor hibride ale Rusiei – Stiripesurse.md
Ea a declarat că noua atracţie din Barcelona urmăreşte să recreeze “o situaţie pe care mai devreme sau mai târziu o vom trăi cu toţii: propria înmormântare”.
Miriam Castella, o actriţă în vârstă de 22 de ani selectată de compania Horror Box pentru a face o demonstraţie a jocului, a recunoscut că s-a simţit “puţin cam speriată” după ce capacul sicriului s-a închis.
Cel mai mic ‘escape room‘ din lume este un sicriu
Partenerul ei de demonstraţie, dansatorul de 39 de ani Carlos Granedo, a dezvăluit că a participat la aproximativ 15 camere de evadare în trecut, însă a descris această experienţă ca fiind unică.
În timp ce îşi rezervă biletele, jucătorii pot personaliza mai multe aspecte, inclusiv tipul de sicriu sau dacă doresc să fie “incineraţi” într-o explozie de flăcări virtuale şi fum artificial.
Jocul “Catalepsia” se inspiră din teama de a fi îngropat de viu – sau tafofobie – care era foarte răspândită în secolul al XIX-lea, aşa cum se reflectă în povestirea lui Edgar Allen Poe “Înmormântarea prematură”, care a fost adaptată într-un film în anul 1962.
