Donald Trump și-a construit cariera politică asumându-și riscuri pe care puțini lideri ar fi fost dispuși să le accepte. Însă decizia de a relua atacurile asupra Iranului, la mai puțin de o lună după ce anunțase un armistițiu, ar putea deveni cel mai periculos pariu al celui de-al doilea mandat al său.
Potrivit unei analize The Guardian, reluarea conflictului riscă nu doar să prelungească războiul, ci și să afecteze șansele Partidului Republican la alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie, într-un moment în care democrații încearcă să recâștige controlul asupra Congresului.
Citește și: Chișinăul apără dreptul militarilor moldoveni de a purta drapelul național în Zona de Securitate
Un război nepopular chiar înainte de alegeri
În ultima săptămână, Trump a ordonat reluarea loviturilor asupra unor obiective militare și de infrastructură din Iran, după ce a concluzionat că memorandumul semnat pe 17 iunie nu mai putea fi salvat.
Iranul a răspuns cu atacuri cu drone și rachete asupra unor aliați ai Statelor Unite din Golf.
Potrivit The Guardian, conflictul este deja nepopular în rândul alegătorilor americani, în principal din cauza efectelor asupra prețurilor la carburanți și a costului vieții.
Curt Mills, redactor-șef al publicației The American Conservative, consideră că nu există aproape niciun scenariu în care reluarea războiului să îi ajute electoral pe republicani. „Practic nu există niciun scenariu în care această decizie să contribuie la păstrarea performanței republicanilor la alegerile de la jumătatea mandatului”, a spus Mills.
În opinia sa, decizia arată că Trump pare mai preocupat de confruntarea cu Iranul decât de consecințele electorale.
Experții avertizează asupra riscului unei invazii terestre
Mai mulți specialiști citați de publicația britanică avertizează că actuala escaladare ar putea împinge Statele Unite spre o invazie terestră a Iranului, exact tipul de conflict de lungă durată pe care Trump l-a criticat în repetate rânduri în trecut.
Nate Swanson, fost consilier pentru Iran în cadrul Departamentului de Stat și al Casei Albe, spune că inițial se aștepta la o scurtă escaladare urmată de reluarea negocierilor.
Între timp însă, conflictul a depășit toate așteptările sale.
El consideră că Washingtonul încearcă să își refacă poziția de negociere înainte de un nou acord, însă avertizează că strategia este extrem de riscantă și are șanse mari să eșueze.
Miza reală: controlul asupra Strâmtorii Ormuz
În centrul conflictului se află Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute maritime din lume. Înainte de izbucnirea războiului, aproximativ 20% din exporturile mondiale de energie tranzitau această zonă.
Memorandumul de înțelegere prevedea un armistițiu de 60 de zile, timp în care urmau să aibă loc negocieri privind programul nuclear iranian.
În schimb, Iranul urma să redeschidă Strâmtoarea Ormuz, închisă după atacurile SUA și Israelului, și să primească o relaxare semnificativă a sancțiunilor, inclusiv posibilitatea de a-și exporta petrolul și de a avea acces la active de miliarde de dolari înghețate în străinătate.
Acordul s-a destrămat însă rapid.
Iranul a atacat nave comerciale ale unor state din Golf care au ales rute maritime protejate de marina americană în apropierea coastelor Omanului, evitând traseele aflate sub control iranian.
„Nu a fost o neînțelegere, ci un calcul greșit”
Vali Nasr, profesor la Johns Hopkins School of Advanced International Studies, respinge ideea că prăbușirea acordului s-ar fi datorat unor ambiguități de redactare. În opinia sa, atât Washingtonul, cât și Teheranul au făcut calcule greșite.
Vezi și: Destinații de vacanță care îți schimbă viața
Nasr spune că Trump a urmărit încă de la început să reducă influența Iranului asupra Strâmtorii Ormuz înainte de reluarea negocierilor privind programul nuclear.
La rândul său, Iranul ar fi mizat pe faptul că cele 60 de zile de armistițiu îi vor permite să își consolideze economia și poziția strategică.
Lipsa experților în Iran din administrația Trump
Analiza The Guardian arată că riscul unor erori este amplificat de faptul că administrația Trump are foarte puțini specialiști în dosarul iranian.
Nate Swanson îl acuză pe secretarul de stat Marco Rubio că a îndepărtat personal-cheie din Departamentul de Stat și susține că deciziile au fost luate de cercul restrâns al președintelui.
În locul experților, Trump s-a bazat în principal pe emisarul Steve Witkoff, pe ginerele său Jared Kushner și pe vicepreședintele JD Vance, unul dintre principalii negociatori ai memorandumului de înțelegere.
Alex Vatanka, cercetător la Middle East Institute din Washington, afirmă că administrația americană a subestimat complet disponibilitatea Iranului de a suporta costurile unui conflict prelungit.
Potrivit acestuia, conducerea iraniană este dispusă să folosească Strâmtoarea Ormuz ca principală armă de presiune, chiar dacă acest lucru afectează piața mondială a energiei.
Conflictul ar putea dura ani întregi
Schimbarea regimului de la Teheran, obiectiv urmărit la începutul războiului prin eliminarea liderului suprem Ali Khamenei și a altor oficiali de rang înalt, pare în prezent puțin probabilă, notează publicația.
În schimb, experții avertizează că Statele Unite s-ar putea confrunta cu un conflict de durată.
Vatanka apreciază că războiul s-ar putea prelungi cinci sau chiar zece ani și afirmă că nu vede cum administrația Trump ar putea învinge militar regimul iranian fără o ocupație terestră.
O eventuală operațiune asupra insulei Kharg, principalul centru pentru exporturile de petrol ale Iranului, ar avea, în opinia unor foști comandanți americani, o utilitate limitată.
Generalul în rezervă Joseph Votel, fost șef al Comandamentului Central al SUA, susține că soluția nu poate fi exclusiv militară și că Washingtonul are nevoie și de sprijin diplomatic din partea aliaților din NATO.
„Vedem un schimb continuu de lovituri: noi atacăm, ei atacă. Asta mă face să cred că situația va dura probabil de la câteva săptămâni până la câteva luni. Va fi nevoie de foarte multă răbdare strategică și există foarte multe riscuri implicate”, a declarat Votel.
Astfel, Donald Trump își asumă nu doar riscul unei escaladări militare greu de controlat, ci și pe cel al unor costuri politice importante.
Dacă războiul se prelungește și continuă să alimenteze inflația și prețurile la energie, republicanii ar putea plăti nota de plată la alegerile din noiembrie, iar conflictul cu Iranul s-ar putea transforma dintr-un avantaj strategic într-o vulnerabilitate electorală majoră.
