China a crescut atât din punct de vedere economic, dar și ecologic. Inspirându-se din ultima realizare în materie de infrastructură, China a început să cultive Three-North Shelterbelt, sau „Marele Zid Verde”, în 1978, ca efort de combatere a eroziunii solului și de reducere a furtunilor deșertice. Proiectul, anunțat de mass-media sponsorizată de stat, a fost finalizat anul trecut, transmite publicația Popular Mechanics.
Zonele împădurite reprezintă 74% din aria totală a Chinei
China a plantat 116.000 de mile pătrate de copaci, crescând suprafața totală a pădurilor din țară de la 10% în 1949 la aproximativ 25% în 2024. Însă un nou studiu publicat în revista Earth’s Future arată că toți acești copaci suplimentari (aproximativ 78 de miliarde de la începutul anilor ’80, conform unor estimări) au consecințe neprevăzute asupra distribuției apei în China, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
Oamenii de știință de la Universitatea Tianjin, Universitatea Agricolă din Beijing și Universitatea Utrecht din Olanda au descoperit că, între 2001 și 2020, creșterea vegetației a redus resursele de apă atât în regiunea musonică estică, cât și în regiunea aridă din nord-vest. Este un lucru important, având în vedere că aceste zone reprezintă aproximativ 74% din suprafața totală a Chinei.
Eforturile de reîmpădurire au crescut evapotranspirația, care este un termen compus din evaporare și transpirație, reprezentând procesul prin care plantele eliberează vapori de apă prin pori minusculi numiți stomate).
Apa nu este disponibilă în mod egal în China
Prin studierea acestor schimbări rapide în utilizarea/acoperirea terenurilor (LUCC), autorii observă, de asemenea, că anumite tranziții de zonă, cum ar fi de la pășuni la păduri sau de la terenuri agricole la pășuni, au afectat evapotranspirația, ratele de precipitații și disponibilitatea apei în proporții variabile.
Din păcate, disponibilitatea apei în China nu este distribuită în mod convenabil pentru populația sa. Potrivit studiului, regiunile nordice ale țării conțin aproximativ 46% din populație și mai mult de jumătate din terenurile arabile, dar numai 20% din disponibilitatea apei. Autorii susțin că aceste cicluri hidrologice modificate trebuie luate în considerare la planificarea eforturilor viitoare de reîmpădurire.
Autorii au notat în studiul lor că schimbările în acoperirea terenurilor „pot redistribui resursele de apă între regiuni”, iar înțelegerea acestor efecte este „crucială pentru planificarea gestionării durabile a terenurilor și a apei în China.”
