Autoritățile de la Chișinău lucrează la o nouă strategie de reintegrare a regiunii transnistrene, în condițiile în care formatul de negocieri „5+2” nu mai este funcțional.
Citește și: Buteliile de gaz nu vor mai putea fi ținute în apartamente
Vicepremierul pentru reintegrare, Valeriu Chiveri, citat de Știri.md, afirmă că în prezent dialogul are loc exclusiv în formatul „1+1”, între reprezentanții politici ai Chișinăului și Tiraspolului. Potrivit lui Chiveri, formatul „1+1” este suficient de relevant pentru a discuta subiectele de interes pentru cetățenii de pe ambele maluri ale Nistrului.
Potrivit vicepremierului, noua abordare vizează o reintegrare graduală, începând cu domeniul economic, după ce negocierile politice de durată nu au produs rezultate semnificative.
El a subliniat că schimbarea de strategie a venit după ani de negocieri fără rezultate concrete, fiind adoptată o abordare sectorială, care să creeze condiții pentru o eventuală reglementare cuprinzătoare a conflictului.
În acest sens, autoritățile au introdus, începând cu 1 ianuarie 2024, taxe vamale pentru agenții economici din regiunea transnistreană. Totodată, recent a fost propusă o inițiativă legislativă care prevede aplicarea unor taxe suplimentare, în vederea uniformizării spațiului fiscal pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
În paralel, autoritățile lucrează la un Plan de reintegrare structurat pe mai multe module, inclusiv economic, vamal, fiscal, social, educațional, de mediu și energetic. Deocamdată, documentul nu este aprobat oficial și se află într-o fază avansată de elaborare, în special pe componenta economică.
Vicepremierul a explicat că stabilirea unui calendar strict pentru reintegrare este dificilă, deoarece procesul depinde nu doar de acțiunile autorităților de la Chișinău, ci și de factori externi.
În ceea ce privește costurile, Chiveri a precizat că reintegrarea va necesita resurse financiare considerabile, însă acestea nu pot fi estimate exact în această etapă.
Totodată, oficialul a menționat că regiunea transnistreană dispune de o anumită capacitate de producție, care ar putea acoperi parțial necesitățile sociale și economice, ceea ce ar reduce presiunea asupra resurselor de pe malul drept sau a sprijinului extern.
