Experţii occidentali au primit cu scepticism anunţul preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin, privind o nouă serie de superarme, iar explozia unei rachete cu propulsie nucleară pare a confirma că atitudinea este corectă, comentează agenţia Bloomberg, analizând riscurile atomice pe plan global, potrivit mediafax.
În martie, preşedintele Rusiei a anunţat dezvoltarea unei noi serii de superarme, inclusiv a unei rachete de croazieră hipersonice cu propulsie nucleară, cu o rază de acţiune practic nelimitată, a unor rachete care ar putea evita orice sistem antibalistic, a unei torpile atomice şi a unui sistem laser.
Citește și : Netanyahu susţine că ‘nu este impresionat’ de ameninţările liderului Hezbollah
“Occidentul a fost sceptic, iar această atitudine s-a dovedit, în mod tragic, a fi corectă pe 8 august, atunci când un test preliminar al unei rachete de croazieră a eşuat, omorând şapte oameni şi împrăştiind substanţe radioactive în zona Mării Albe”, notează editorialistul Tobin Harshaw, într-un articol publicat în agenţia Bloomberg.
“Racheta de croazieră cu propulsie nucleară probabil este un vis, iar proiectul se află într-un impas periculos. Birocraţia rusă din domeniul apărării încă se axează pe idei sovietice din anii 1980 despre modul în care ar fi contracarat unele dintre promisiunile şi mai fanteziste ale Iniţiativei pentru Apărare Strategică a preşedintelui Ronald Reagan. Eu suspectez că unele dintre aceste proiecte sunt concepute după planurile de atunci. În mod evident, dat fiind că Vladimir Putin a anunţat personal aceste planuri cu mare pompă în martie, există raţiuni politice ale Administraţiei ruse la cel mai înalt nivel, dar nu sunt sigur că membrii conducerii politice au fost informaţi corect despre riscurile unora dintre aceste sisteme, precum este cazul rachetei de croazieră Burevestnik. Statele Unite şi-au învăţat propria lecţie la începutul Războiului Rece, cu proiectul rachetei de croazieră cu propulsie nucleară Pluto, care nu a mai zburat niciodată”, explică Ankit Panda, expert la Federaţia Oamenilor de Ştiinţă din SUA, editor al publicaţiei Diplomat şi analist al Institutului Diplomat Risk Intelligence.
“Cuvântul «hipersonic» descrie doar viteza. Dacă un obiect se deplasează cu viteze de cinci ori mai mari decât viteza sunetului, atunci este vorba de viteze hipersonice. În privinţa armamentului strategic, proiectilele hipersonice au existat de când Uniunea Sovietică a instalat sistemele de rachete balistice intercontinentale, la sfârşitul anilor 1950. După reintrarea în atmosferă, rachetele intercontinentale accelerează până la viteze hipersonice. (…) Însă acum se vorbeşte de rachete de croazieră hipersonice şi de vehicule aeriene hipersonice. Noul sistem Avangard al Putin este un exemplu în acest sens (…) Noile arme ruse, atât timp cât rămân nucleare, nu reprezintă o mare preocupare de ordin strategic, dat fiind că sistemele antibalistice americane sunt mediocre (…)”, subliniază expertul.
Citește și : Bilanțul atacului comis la o nuntă la Kabul a ajuns la 63 de morți și 182 de răniți
Referindu-se la retragerea SUA din Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare (INF), Ankit Panda a precizat: “Este adevărat că sută la sută din încălcările Tratatului INF au fost comise de Rusia, dar aş spune că 80 la sută din impulsul care a condus la decizia americană de retragere din acord se referă la China. Arsenalul balistic al Chinei este format în mare parte din rachete pe care SUA şi Rusia le interziseseră în ultimii 32 de ani, rachete balistice şi de croazieră cu raze cuprinse între 500 şi 5.500 de kilometri”.
Întrebat dacă există şansa reconfigurării Tratatului INF sau a Noului START (Tratatul de Reducere a Arsenalelor Strategice) prin includerea Chinei, Ankit Panda a răspuns: “Ideea adăugării Chinei în noul Tratat START vine de la oameni care nu ştiu exact despre ce vorbesc. Credem că SUA, Rusia şi China sunt trei mari puteri acum şi toată lumea este obsedată de competiţie, dar se pierde din vedere un aspect simplu: SUA şi Rusia au capabilităţi nucleare mult mai mari decât cele ale Chinei. În plus, conform criteriilor introduse de Noul Tratat START, arsenalul Chinei ar fi zero sau un număr foarte mic”.
Întrebat despre riscul unui conflict nuclear, Ankit Panda a explicat: “Nu am menţionat acest lucru, dar în 2019 riscul unui conflict atomic nu a fost cel mai mare în Peninsula Coreea sau cu Rusia ori China, ci a fost între India şi Pakistan. (…) Sunt îngrijorat în privinţa riscului escaladării crizelor militare din Asia de Sud (…)”.
