După ce au urmărit îndeaproape sute de țânțari care roiau în jurul unui subiect uman și au analizat 20 de milioane de puncte de date, cercetătorii au dezvoltat un model matematic care prezice modul în care țânțarii femele zboară spre oameni pentru a se hrăni.
Această cercetare oferă prima vizualizare detaliată a comportamentului de zbor al țânțarilor și furnizează date măsurabile care ar putea îmbunătăți metodele de capturare și control, arată ScienceDaily.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
Pe lângă faptul că sunt iritanți, țânțarii răspândesc boli periculoase precum malaria, febra galbenă și Zika, care împreună cauzează peste 700.000 de decese în fiecare an.
Pentru a înțelege modul în care țânțarii se orientează, oamenii de știință au folosit camere 3D cu infraroșu pentru a observa cum insectele se mișcau în jurul obiectelor folosind semnale vizuale și dioxid de carbon.
Apoi au introdus o persoană într-o cameră controlată, i-au schimbat culorile hainelor și au înregistrat modul în care țânțarii zburau în jurul ei.
Concluziile, publicate în Science Advances, s-au concentrat pe țânțarii femele Aedes aegypti (numiți și țânțarii febrei galbene), o specie comună.
Datele sugerează că țânțarii nu se adună pentru că se urmăresc unii pe alții. În schimb, fiecare insectă răspunde independent la indicii din mediu, dar ajung să se adune în același loc în același timp.
Cercetătorii au efectuat trei experimente în care au ajustat țintele vizuale și nivelurile de dioxid de carbon. În primul test, o sferă neagră a atras țânțarii, dar numai atunci când aceștia zburau deja spre ea. După ce ajungeau la obiect, de obicei nu rămâneau și plecau repede mai departe.
Când echipa a înlocuit obiectul negru cu unul alb și a adăugat dioxid de carbon, țânțarii au reușit să localizeze sursa, dar numai de la distanță mică.
Când atât obiectul negru, cât și CO2 erau prezente împreună, efectul era cel mai puternic. Țânțarii au invadat zona, au zăbovit și au încercat să se hrănească.
După ce a identificat importanța indiciilor vizuale statice, unul dintre cercetători a testat comportamentul pe el însuși. A intrat într-o cameră purtând diferite ținute, inclusiv haine complet negre, complet albe și mixte.
Stând cu brațele întinse, a lăsat zeci de țânțari să zboare în jurul lui, în timp ce camerele de filmat le înregistrau traiectoriile. Datele au fost analizate ulterior la MIT pentru a determina regulile cele mai probabile care le ghidează mișcarea.
Citește și: Cartelele SIM vor fi vândute doar în baza buletinului de identitate. Proiect elaborat de MAI
Țânțarii s-au comportat de parcă cercetătorul ar fi fost pur și simplu un alt obiect. Cele mai mari grupuri s-au format în jurul capului și umerilor săi, care sunt zonele pe care specia le vizează cel mai frecvent.
Cercetătorii consideră că descoperirile lor ar putea duce la strategii mai eficiente de combatere a dăunătorilor.
