Declarațiile președintelui Trump legate de Groenlanda, Columbia și Cuba au lăsat să se întrevadă cât se simte el de încurajat după rapida capturare a lui Nicolás Maduro
La nici 48 de ore după înlăturarea președintelui Venezuelei și după ce a susținut drepturile SUA asupra petrolului din această țară, președintele Trump a amenințat Columbia cu o soartă similară, a declarat că, în cazul Cubei, țara nici nu merită să fie invadată pentru că, oricum, este gata să se prăbușească și, din nou, a susținut că Groelanda trebuie să intre sub control american, un atare demers fiind o problemă de securitate națională, scrie THE NEW YORK TIMES, potrivit stiripesurse.ro.
În interviurile acordate duminică și în cursul unor îndelungate discuții cu reporterii aflați la bordul avionului prezidențial Air Force One, în drum spre clubul său privat din Florida, afirmațiile lui Trump au arătat cam cât de încurajat se simte după rapida capturare a lui Nicolás Maduro, durul ridicat sub acuzația de trafic de droguri.
Citeşte şi: Creștinii ortodocși sărbătoresc astăzi Crăciunul pe stil vechi – Stiripesurse.md
“Suntem la cârma Venezuelei”, a pretins Trump, în timp ce își dezvăluia planurile menite să readucă la viață așa-zisa Doctrină Monroe*) – o proclamație din 1823 care prezenta pretențiile SUA în Emisfera de Vest.
Sau, mai exact, el a invocat o versiune mai recentă la care el se referă și pe care, de obicei, o transpune după numele lui: “doctrina Donroe”.
Trump nu și-a explicat niciodată filosofia în mod detaliat și nici nu a precizat dacă aceasta s-ar mai aplica și după atacul de sâmbătă, din Caracas. Dar sigur este faptul că el a dat de înțeles că ar putea folosi forțele comasate în Bazinul Caraibelor în vederea unor noi obiective, de această dată ele vizând Columbia și pe președintele acesteia, Gustavo Petro.
El a pretins că țara “este condusă de un bolnav căruia îi place să producă cocaină, pe care apoi să o vândă în Statele Unite”.
“Nu va putea s-o mai facă prea multă vreme”, le-a declarat Trump reporterilor la bordul avionului Air Force One. “Deține mori și fabrici de cocaină. Nu are să mai facă asta”. Întrebat dacă Statele Unite vor lansa o operațiune și împotriva Columbiei, președintele a spus: “Mie așa mi se pare”.
Se prea poate ca amenințările să nu fi fost decât niște vorbe goale, un efort care ar face ca precizia rapidă, cu care Maduro a fost scos din dormitorul său atât de bine păzit, să fie folosită pentru a-l aduce la ordine și pe (președintele) Petro. Dar aspectul principal din afirmația lui Trump era legat de puterea americană și de ceea ce a însemnat operațiunea Maduro pentru a-i ilustra voința de a o folosi.
“Dominația americană în Emisfera de Vest nu va mai fi pusă niciodată la îndoială”, le-a declarat Trump reporterilor după ce a anunțat atacul asupra Venezuelei de la Mar-a-Lago, clubul său privat din Florida.
Trump vorbește pe șleau or, tocmai de aceea, duminică, secretarului de stat, Marco Rubio, i-a trebuit mult timp ca să poată susține mai delicat declarația șefului său – declarație pe care a repetat-o de altfel de mai multe ori și care preciza că, pentru un viitor apropiat, Statele Unite intenționau “să conducă” Venezuela. Dar o poziție ceva mai nuanțată despre rolul SUA în Emisfera de Vest este explicată la pagina 15 din recenta Strategie de Securitate Națională a administrației – un document ce pare să fi fost scris tocmai cu gândul la tot acest aventurism teritorial american.
O lectură mai atentă ar putea releva la ce anume se mai gândește Trump dincolo de Venezuela – de la Columbia la Mexic, iar mai apoi la Cuba și la Groenlanda, teritoriul acoperit de ghețuri despre care, la sfârșitul săptmânii trecute, Trump a spus din nou că trebuie pus sub un fel de control al SUA.
“Doctrina Monroe e foarte importantă”, a spus Trump, care păstrează un portret al celui de-al cincilea președinte american lângă biroul său din Biroul Oval, înghesuit între cele ale lui Alexander Hamilton și Andrew Jackson. “Dar noi am depășit-o cu mult, cu foarte mult”.
El părea astfel să se refere la ceea ce, potrivit Strategiei Naționale de Securitate, ar fi fost “Corolarul Trump”, adăugat faimoasei declarații a lui Monroe care căuta să oprească amestecul puterilor europene în cele două Americi.
Potrivit “Corolarului Trump”, Statele Unite au dreptul „să reinstaureze prioritatea americană în Emisfera de Vest și să nu le recuoască altor competitori, care nu se înscriu în această emisferă – respectiv, Chinei – dreptul de a-și amplasa forțe sau alte capacități amenințătoare sau dreptul de a deține sau de a controla obiective de importanță strategică vitală”.
Această ultimă frază, despre “obiective de importanță strategică vitală”, reia niște termeni prin care Trump explică de ce își reclamă Statele Unite drepturile asupra marilor rezerve de petrol din Venezuela, cele mai mari din lume. În declarațiile sale de sâmbătă, el s-a referit la petrol de cel puțin 20 de ori, subliniind necesitatea refacerii îndelung neglijatelor capacități, controlul asupra producției și compensațiile acordate companiilor americane, pentru că liderii din Venezuela „ne-au furat petrolul”.
„Noi suntem cei care am ridicat întreaga industrie de-acolo, iar ei și-au însușit-o ca și când noi am fi fost un nimic”, a declarat Trump, făcând referire la sectorul petrolier.
„Și am avut un președinte care a hotărât să nu facă nimic în legătură cu asta”, a mai adăugat Trump, părând să se refere la predecesorul său, Joseph R. Biden, Jr. „Așa că noi am făcut ceva. Am întârziat, dar am făcut ceva”.
Această strategie nu pare să fie nici pe departe una la nivel mondial. Trump nu a spus dacă, în cazul în care el pretinde niște drepturi în Emisfera de Vest, China ar fi liberă să facă același lucru în Asia. Dar declarând emisfera ca fiind interzisă celor din afară, aflați în căutarea bogățiilor petroliere, Trump caută să garanteze că numai companiile americane – unele deținute sau administrate de susținătorii săi – vor putea să exploateze marile rezerve ale Venezuelei. (Răspunzând la întrebarea unui reporter, el a spus că se așteaptă ca livrările de petrol venezuelan către China să continue, importurile chineze reprezentând între jumătate și trei sferturi din producția totală a țării).
Pentru o președinție bazată pe tranzacții, faptul că Trump a tot evidențiat înlăturarea lui Maduro, pentru a proclama suveranitatea SUA asupra rezervelor de petrol, era previzibil. Dar acest fapt a fost revelator și din cauză că el nu a menționat nici măcar o dată promovarea și reinstaurarea democrației în Venezuela drept un obiectiv american, deși, decenii în șir, țara s-a bucurat de o democrație și de alegeri libere până în 1999, când puterea a fost preluată de Hugo Chavez.
Această omisiune nu a fost deloc surprinzătoare: deși promovarea democrației a fost un pilon al strategiilor de securitate națională atât pentru președinții democrați, cât și pentru președinții republicani, inclusiv în decursul primului mandat al lui Trump, acest obiectiv a lipsit în general din documentul Casei Albe pe această temă, apărut în noiembrie.
„Pentru legitimitatea politică a guvernului venezuelan, această omisiune provoacă o problemă imediată”, afirma, la sfârșitul săptămânii, Richard Fontaine, director executiv al Centrului pentru o Nouă Securitate Americană, totodată fost consilier al senatorului John McCain. „Mulți eventuali susținători ai operațiunii americane sperau să se ajungă la libertate și nu doar la o abordare diferită a problemelor legate de droguri și de petrol”. Dar, „după cum se și vede, reinstaurarea democrației nu se numără printre aceste obiective”, a mai adăugat el.
Nu se știe cât cunoaște Trump din toată această istorie. Dar sâmbătă, reamintind Doctrina Monroe, el a spus: „Am cam uitat de ea. Era foarte importantă, dar am uitat-o. Potrivit noii noastre Strategii Naționale de Securitate, nu o s-o mai uităm. Dominația americană în Emisfera de Vest nu va mai fi niciodată pusă sub semnul întrebării”.
Este de presupus că Trump s-a gândit astfel la China și la Rusia. Acestea au fost cu siguranță cele două țări la care s-a gândit atunci când a cerut din nou ca Groenlanda să intre sub guvernare americană – un subiect pe care el l-a pomenit la o conferință de presă organizată la Mar-a-Lago exact cu un an în urmă, după care nu a mai pomenit nimic despre asta timp de câteva luni. (El nu a mai pomenit nici despre controlul asupra Canalului Panama și nici intenția de a face din Caanada cel de-al 51-lea stat american).
Dar logica de la sfârșitul săptămânii trecute ar sugera că, acum, Trump crede că are cale liberă ca să poată reclama niște resurse fără de care, în opinia sa, Statele Unite nu s-ar putea lipsi. El face deja o paralelă cu Groenlanda care, posibil sau nu, ar avea niște mari zăcăminte de pământuri rare.
„Avem nevoie de Groenlanda din motive legate de securitatea națională”, le-a declarat Trump reporterilor sâmbătă seara, de la bordul avionului Air Force One. „Groenlanda este acoperită peste tot cu vase rusești și chinezești”. „Danemarca nu poate face asta”, a mai adăugat el. După care a spus că, pentru a întări securitatea Groenlandei, „e nevoie de încă un câine la sanie”.
În aceeași zi, premierul Danemarcei, Mette Frederiksen, s-a arătat clar iritată de noul interes manifestat de Trump față de acest teritoriu vast, chiar dacă înghețat.
„Nu are absolut niciun rost să se vorbească despre nevoia Statelor Unite de a prelua Groenlanda”, a notat Fredriksen în mediile de socializare. „Statele Unite nu au dreptul să-și anexeze niciuna dintre cele trei țări din Regatul Danez”. (În afara Danemarcei propriu-zise, din Regatul Danez mai fac parte Insulele Feroe și Peninsula Groenlanda, n. red.)
Trump nu va putea la fel de ușor să aibă pretenții asupra Groenlandei, așa cum a făcut-o în cazul Venezuelei. Și nu se știe dacă eventualele avantaje economice ar merita să provoace o ruptură cu un aliat din NATO, în parte, și din cauză că exploatarea unor asemenea resurse s-ar dovedi extrem de costisitoare.
Dar la fel de costisitoare va fi și refacerea sectorului petrolier din Venezuela. „Infrastructura este putredă, ruginită”, le-a declarat Trump reporterilor duminică seara, de la bordul avionului Air Force One.
Și totuși, deși Trump caută mereu să ajungă la un acord convenabil, pentru el, prețul descurajant nu pare să conteze prea mult. Venezuela, Groenlanda, Gaza și, poate, Canada. El crede că asemenea ‚moșteniri’ se vor dovedi, cu timpul, avantajoase.
Între timp, el pare să-l concureze întrucâtva pe James Monroe.
—————————
*James Monroe – cel de-al cincilea președinte al Statelor Unite (între anii 1817 – 1825) În timpul mandatului său, partizanatul politic a dispărut, existând doar un așa-zis Partid Democrat Republican. El este autorul doctrinei care îi poartă numele și care a dus la limitarea colonialismului european în cele două Americi.(n. red.)
