COVID-19, înainte de toate o boală respiratorie, ar putea afecta şi creierul. Suspectate încă de la începutul pandemiei, efectele neurologice ale bolii par să fi fost confirmate de cercetări recente, inclusiv în cazul formelor uşoare, informează luni AFP, potrivit agerpres.
Se observă “un impact dăunător asociat SARS-Cov-2”, virusul aflat la originea COVID-19, asupra creierului persoanelor infectate cu luni în urmă, potrivit unui studiu publicat luni în revista Nature.
Citește și : Un aeroport secret din estul Europei, folosit de mai multe țări pentru a trimite arme în Ucraina
Acest studiu este important deoarece oferă cele mai solide dovezi de până în prezent conform cărora COVID-19 poate avea consecinţe pe termen lung asupra creierului, în special “materiei cenuşii”, care include neuronii.
Ideea nu este nouă. A fost evocată încă de la debutul pandemiei, la începutul anului 2020, numeroşi medici observând tulburări neurologice la pacienţii cu COVID-19.
De atunci, multe studii au mers în această direcţie. Unele au demonstrat că proporţia tulburărilor cognitive era mai mare la foşti pacienţi diagnosticaţi cu COVID-19. Altele au observat în mod direct creierul pacienţilor şi au constatat anomalii la acest nivel.
Cu toate acestea, prima categorie de studii nu poate demonstra un mecanism direct cauză-efect. În ceea ce priveşte a doua categorie de cercetări, acestea au fost efectuate pe un număr redus de pacienţi, care au suferit în general de forme severe. În unele cazuri, a fost vorba chiar de autopsii efectuate asupra pacienţilor decedaţi.
Studiul publicat luni este mult mai concludent. Acesta a fost efectuat pe un număr relativ mare de persoane – câteva sute – şi a vizat starea creierului lor.
Când au avut COVID-19, majoritatea acestora nu au fost internaţi. Prin urmare, această lucrare oferă o imagine asupra efectelor neurologice ale unei forme uşoare de COVID-19, cazul majorităţii celor infectaţi.
Pentru fiecare caz studiat, studiul dispune de un etalon care datează dinainte de apariţia COVID-19. Pacienţii au fost supuşi cu câţiva ani înainte unor analize de imagistică la nivel cerebral, în cadrul unui demers efectuat în cadrul UK Biobank, o bază de date ce colectează de mai mulţi ani date sanitare în Marea Britanie.
Citește și : Primarul oraşului ucrainean Irpin: Evacuarea civililor din oraş este în curs de desfăşurare
Simţul mirosului, un rol central
Care sunt rezultatele? Foştii pacienţi cu COVID-19 au prezentat o micşorare generală a creierului. În medie, o infecţie cu coronavirus are ca rezultat, câteva luni mai târziu, o pierdere sau o leziune de 0,2% până la 2% a ţesutului cerebral comparativ persoanele sănătoase.
“Pentru a ne face o idee cu privire la amploarea acestor efecte, le putem compara cu ceea ce se întâmplă în timpul îmbătrânirii normale: ştim că oamenii pierd în fiecare an între 0,2% şi 0,3% din substanţa cenuşie în regiunile asociate memoriei”, a explicat Gwenaëlle Douaud, cercetătoare principală care a contribuit la acest studiu.
Ar trebui, aşadar, să intrăm în panică şi să ne imaginăm un virus care atacă iremediabil neuronii? Departe de asta, iar studiul nu permite tragerea unor concluzii nici asupra mecanismelor acestor leziuni cerebrale, nici asupra ireversibilităţii lor, notează AFP.
Cercetătorii fac o observaţie crucială, dar care poate fi interpretată în mai multe moduri: după o infecţie cu COVID-19, zonele creierului cele mai afectate sunt cele asociate percepţiei mirosurilor.
Pierderea mirosului este unul dintre cele mai frecvente simptome ale COVID-19. Probabil este cauzat de faptul că nervul olfactiv este atacat de virus sau, după cum sugerează un studiu recent, de răspunsul imunitar la infecţie.
Douaud formulează, aşadar, mai multe ipoteze: creierul ar putea fi afectat de o inflamaţie, spre exemplu transmisă de canalul olfactiv, provocată de virusul însuşi sau de reacţia organismului la acesta.
Dar este posibil ca lucrurile să stea şi invers. Şi dacă pierderea mirosului este cea care afecteze creierul? “Ştim că o pierdere de durată a mirosului (…) provoacă o reducere a substanţei cenuşii în regiunile creierului asociate olfacţiei”, a notat Gwenaëlle Douaud, de la Universitatea Oxford.
Acest efect este, însă, reversibil. “Ne putem gândi că odată cu revenirea simţului mirosului, aceste anomalii cerebrale vor deveni mai puţin evidente în timp”, a conchis cercetătoarea.
