Facebook este o companie privată, așa că poate cenzura pe cine dorește. Dar ceea ce face Facebook în ultima vreme este josnic.
Recent, i-am dat în judecată pentru că m-au defăimat. Ei, împreună cu unul dintre „verificatorii de fapte”, un grup numit Science Feedback, au mințit despre mine și continuă să mintă despre mine.
Acum Facebook a răspuns procesului meu în instanță.
În mod uimitor, avocații lor susțin acum că „verificarea faptelor” Facebook sunt doar „opinie” și, prin urmare, imune la defăimare.
Stai puţin, adică verificările Facebook sunt doar „opinie”?! Am crezut că verificările de fapte sunt declarații de fapte.
Așa îi prezintă Facebook pe site-ul său web: „De fiecare dată când un verificator de fapte evaluează un conținut ca fiind fals, Facebook reduce semnificativ distribuția conținutului. . . Noi . . . aplicăm o etichetă de avertizare care trimite la articolul verificatorului de fapte, respingând afirmația.”
„Infirmare.” Sigur se pare că Facebook pretinde că etichetele sale sunt declarații de fapt.
Apărarea „opiniei” a Facebook este similară cu ceea ce Tucker Carlson și Rachel Maddow au susținut atunci când au fost dați în judecată. Au spus că doar dăm păreri; spectatorii noștri știau că nu suntem surse pentru fapte obiective.
Dar Carlson și Maddow au un argument mult mai bun. Sunt cunoscuți pentru faptul că oferă opinii. Facebook postează „verificări ale faptelor”.
Nu am spus niciodata asta!
Compania, care se numește acum Meta, a cerut, de asemenea, unui judecător să renunțe la procesul meu „deoarece Secțiunea 230 din Legea privind decența în comunicații o protejează pe Meta de răspunderea pentru materialele postate pe platforma Facebook de către terți”.
Dar Facebook, nu doar o terță parte, a declarat postările mele „parțial false”. Avertismentul Facebook a fost creat de Facebook și postat în numele Facebook.
După cum spune propriul site web al Facebook: „Noi . . . aplicăm o etichetă de avertizare. . .”
Le-am adus în atenție defăimarea Facebook acum un an și nu au făcut nimic pentru a o corecta.
Nu am vrut să dau în judecată Facebook. Urăsc procesele. Dar după ce m-au defăimat, am simțit că nu am de ales.
Cum m-a defăimat Facebook?
Am făcut un videoclip care spunea că incendiile din California au fost cauzate în mare parte de o gestionare proastă a guvernului. Facebook a cenzurat asta ca fiind „înșelător”. Au făcut legătura cu o postare Science Feedback care pune următoarea propoziție între ghilimele, de parcă ar fi ceva ce am spus: „Incendiile de pădure sunt cauzate de o gestionare defectuoasă. Nu de schimbările climatice.”
Dar nu am spus asta niciodată!
Recenzorii Facebook au luat citatul de la altcineva. Sau poate doar au inventat?
În videoclipul meu, recunosc: „Schimbările climatice au înrăutățit lucrurile!” Am susținut doar că managementul defectuos al guvernului a fost un factor mai mare. Schimbările climatice au lovit o mulțime de păduri, dar pădurile bine gestionate au avut o soartă mult mai bună.
I-am întrebat pe toți recenzorii Science Feedback despre eticheta lor „înșelătoare”. Doi au fost de acord cu interviurile în faţa camerei de filmat. Când am întrebat ce induce în eroare la videoclipul meu, m-au surprins spunând că nici măcar nu mi-au vizionat videoclipul! Nu au oferit nicio apărare pentru postarea cuvintelor între ghilimele pe care nu le-am spus niciodată.
Am anunțat Facebook. Fără noroc.
Refuzul Facebook de a-și recunoaște greșeala mă doare, deoarece atunci când Facebook verifică ceva, algoritmul său se asigură că mai puțini oameni văd acel videoclip.
Asta m-a durut. Dar urăsc procesele, așa că nu i-am dat în judecată.
„Tonul” greșit
Apoi Facebook a lovit din nou.
Au declarat un videoclip pe care l-am făcut despre „criza” climatică parțial fals. Acest videoclip, „Are We Doomed”, a spus că schimbările climatice sunt reale, dar a sugerat că ne putem adapta la ele, așa cum a făcut Olanda. Videoclipul a primit 24 de milioane de vizualizări pe Facebook. Dar după acea a doua defăimare pe Facebook, audiența s-a oprit.
Vizualizările celorlalte videoclipuri ale mele de pe Facebook au scăzut, de asemenea. Obțin în continuare milioane de vizualizări prin YouTube, Rumble etc., dar obișnuiam să obțin majoritatea vizualizărilor mele de pe Facebook. Acum nu se mai poate.
L-am întrebat pe un evaluator de Science Feedback ce este în neregulă cu videoclipul meu privind criza climatică și a recunoscut că el și ceilalți verificatori ai săi nu au găsit fapte incorecte. În schimb, pur și simplu nu le-a plăcut tonul meu.
„Problema este omiterea informațiilor contextuale, mai degrabă decât „faptele” specifice care sunt greșite”, a spus el.
Ce? Este bine dacă oamenilor nu le place tonul meu. Însă Facebook declară postarea mea „parțial falsă”, un termen pe care îl definește pe site-ul său web ca incluzând „inexactități faptice”.
Videoclipul meu nu conține inexactități faptice. Din nou, am subliniat acest lucru pe Facebook. Dar nu s-a schimbat nimic.
Vreau ca Facebook să învețe că cenzura – în special cenzura neglijentă, rău intenționată, cenzura fără niciun proces de recurs semnificativ – NU este o cale de urmat.
Lumea are nevoie de mai multă libertate pentru a discuta lucruri, nu de mai puțină libertate.
Editorial semnat de John Stossel şi publicat de New York Post.
Jurnalistul John Stossel este fondatorul Stossel TV.
