Pe nisip zac o găleată albă, o găleată neagră și un bidon de plastic. „Așteptăm să aducă apă ca să le umplem”, spune jurnaliștilor ziarului „Avvenire” (Italia) o femeie de 28 de ani din nordul Fâșiei Gaza, stând lângă noul ei adăpost din Khan Yunis.
„O sută de litri de apă costă 10 dolari. Atât cheltuiesc eu în fiecare zi, pentru a mă spăla, a găti, pentru a clăti vasele, pentru baie și pentru a curăța cortul. Încercăm să rămânem curați pentru că totul aici este poluat. Mi-e teamă că ne-am putea îmbolnăvi și nu avem tratament”. Spune că donatorii din Europa și țările arabe trimit bani pentru a aduce cisterne cu apă populației.Există și Națiunile Unite plus unele ONG-uri, însă nu sunt suficiente. În Fâșia Gaza, 96% dintre familii s-au confruntat cu insecuritatea apei, a raportat pe 17 septembrie Wash Cluster, un grup de coordonare între organizațiile umanitare ale ONU și organizațiile non-guvernamentale, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
„Nu există nicăieri în apropiere locuri în care poți găsi apă și nicio agenție oficială nu o distribuie”, ne spune o familie care a ajuns în tabăra al-Nuseirat. „Unii particulari și operatori de instalații de desalinizare cutreieră străzile vânzând-o. Plătim doi șekeli pentru zece litri, mai mult de jumătate de dolar. Până acum am folosit aceeași apă pentru a găti, a ne spăla și a spăla rufele. Clădirile din jur folosesc fântâni alimentate cu energie solară, pentru uz nepotabil. Noi însă, locuim în corturi, iar sistemul este diferit”.
După 48 de ore de tăcere din cauza blocadei internetului din orașul Gaza, Zakaria Bakr, un pescar care se află încă în oraș, a revenit online și despre relatează „atacuri pe uscat, din aer și de pe mare și avioane care trag intermitent”. Acum câteva zile, a pierdut doi membri ai familiei. „Aducem apa acasă umplând bidoanele, ceea ce este foarte obositor și insuficient. Apa pentru băut și gătit este adusă de organizații cu camioane, în jurul cărora se formează o mulțime sufocantă de oameni, pentru că nu este disponibilă zilnic. Din motive de igienă, apa nepotabilă sosește în cantități foarte mici de la rețeaua municipală, însă aceasta este scoasă mereu din funcțiune”.
Conform Biroului Națiunilor Unite pentru Apă și Salubritate (OCHA), la 9 septembrie, 69% (520 din 756) din instalațiile de alimentare cu apă și salubritate se aflau în zone aflate sub ordine de evacuare, sau în zone militare israeliene. În februarie, Evaluarea Interimară Rapidă a Daunelor și Nevoilor (IRDNA) a estimat că peste 89% din instalații au fost distruse sau avariate, inclusiv fântâni, rezervoare, stații de pompare a apelor uzate și instalații de desalinizare. În ciuda războiului, se depun eforturi pentru restaurarea acestora. Pe 13 septembrie, rețeaua Bani Suhaila Mekorot care alimentează Khan Younis a fost reparată. Numărul instalațiilor de desalinizare operaționale din Khan Younis și Deir al-Balah a crescut de la una la șase, iar conducta finanțată de Emiratele Arabe Unite care leagă centrul de desalinizare de pe partea egipteană a punctului de trecere Rafah de sudul Fâșiei Gaza a fost inaugurată recent.
Citește și: Noua lege europeană privind libertatea presei: ce schimbări se produc în UE
Războiul nu afectează doar instalațiile fixe. Medici fără Frontiere a raportat că, pe 15 septembrie, forțele israeliene au deschis focul asupra unui camion-cisternă al unui ONG, „clar identificabil”, în timp ce acesta distribuia apă potabilă în orașul Gaza. Ruta și programul fuseseră comunicate în prealabil autorităților israeliene, asigură MSF, care ulterior au comentat: „Aceasta a fost o tentativă deliberată de a sabota distribuția. (…) A-i constrânge pe oameni să plece prin distrugerea dăposturilor și a infrastructurii rămase nu este un lucru brutal, dar și ilegal”.
Articol de Francesca Ghirardelli
