Interesele comune ale Iranului şi Israelului
Procesul cunoscut sub numele de Primăvara Arabă a reprezentat o revoltă a populaţiilor sunnite zdrobite sub forţa dictatorilor aflaţi la comanda lumii anglosaxone sau a tiranilor din Iran, scrie SABAH, potrivit stiripesurse.ro.
Înăbușirea prin forţă a acestor juste revolte a unit interesele Iranului şi Israelului.
De la răsturnarea Frăţiei Musulmane în Egipt, printr-o lovitură de stat, până la garantarea dominaţiei minorităţii Nusayri asupra majorităţii sunnite în Siria, cele două ţări au dezvoltat strategii diferite dar care au obiective comune.
Interesele comune ale Iranului şi Israelului
e exemplu, Iranul a ucis în Siria mii de persoane care erau capabile să lupte împotriva Israelului dar nu a spus nimic în momentul în care Israelul a oficializat cucerirea Înălţimilor Golan.
În timp ce Iranul îşi legitima crimele printr-un discurs împotriva Israelului, Israelul sionist făcea ce vroia cu ţările occidentale şi cu sateliţii acestora, cărora le arăta sperietoarea iraniană.
Interesele comune ale Iranului şi Israelului
Trebuie că Israelul este foarte mulţumit după 13 aprilie, pentru că până la urmă Iranul a atacat Israelul. Lumea se întreba cum va răspunde Iranul după ce Israelul i-a ucis, pe 1 aprilie, într-un atac lansat asupra consulatului iranian de la Damasc, pe unii responsabili de rang înalt ai Forţei Quds, Mohammad Reza Zahedi şi Mohammad Hadi Haji Rahimi.
Iranul, care vorbește despre Ierusalim încă de la revoluția din 1979, şi și-a numit forțele speciale înființate pentru operațiunile în străinătate „Forța Quds”(Quds înseamnă Ierusalim – n.red.) nu a avut o reacţie prea vehementă faţă de Israel.
Mai demult răspundea atacurilor efectuate de Israel ucigând persoane nevinovate în Siria dar pentru că de această dată a fost atacat consulatul iranian din Siria, nu au mai putut scăpa doar cu un asemenea răspuns limitat. În urma unei amânări de mai multe zile, până la urmă, pe 13 aprilie, a avut loc atacul de răspuns al Iranului.
Interesele comune ale Iranului şi Israelului
Armata Gărzilor Revoluţionare din Iran susţinea că “deţine rachete care pot lovi Tel Aviv-ul în 400 de secunde”. Pe reţelele de socializare erau unele voci care ridicau în slăvi Iranul, provocând Turcia, care susţineau că Iranul deţine “rachete care depăşesc de 7-8 ori viteze sunetului”. Numai că după cum am văzut pe 13 aprilie, nu a fost altceva decât drone kamikaze care au ajuns în Israel în şase ore. În plus, chiar Iranul a admis că a informat SUA înaintea acestui atac, prin vocea ministrului de Externe. Autorităţile israeliene însă au răspuns că “nici nu confirmă, nici nu infirmă speculaţiile potrivit cărora ar fi fost informate de către Iran”.
Iranul a anunţat că operaţiunea şi-a atins obiectivul încă înainte ca dronele trimise ca răspuns să fi ajuns deasupra teritoriului israelian. Şi atunci, care a fost obiectivul Iranului? Este clar că nu era să “îi împingă în mare pe sionişti”, aşa cum spunea în luna noiembrie liderul spiritual suprem, ayatollahul Khamenei. De fapt, Iranul urmărea să îşi consolideze parteneriatul pe care l-a stabilit cu ani în urmă cu Israelul.
Iranul, care ameninţă de multă vreme că va şterge Israelul de pe hartă, a reuşit prin atacul său cu drone să şteargă toate păcatele forţelor sioniste de ocupaţie şi s-a asigurat că Israelul nu va rămâne în amintire drept o ţară care a comis genocid în Gaza, ci ca una care se confruntă cu ameninţări de securitate.
