La aproape șase decenii de la „Provocarea americană”, avertismentul lui Servan-Schreiber pare să prindă contur: o Americă care presează Europa și Turcia, redeschizând dosare explozive – de la Ucraina la Marea Neagră și Convenția de la Montreux.
În cartea „Provocarea americană” (1967), Jean-Jacques Servan-Schreiber a avut în mare parte dreptate când a atras atenția asupra prezenței americane tot mai puternice în Europa, în special în sectorul industrial, și a avertizat Franța în legătură cu pericolul de a merge în urma Statelor Unite. Am ajuns acum în punctul în care Trump disprețuiește UE, ca fiind o „comunitate de națiuni condusă de lideri slabi, o entitate în declin”, spunându-i să „aibă grijă de ea însăși dacă începe un război cu Rusia” și să „își majoreze cheltuielile pentru apărare”, scrie „Cumhuriyet” (Turcia), scrie stiripesurse.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
Gangsterul începător
America lansează o nouă provocare! Cu o stângăcie și o imprudență care i-ar face să se întoarcă în mormânt pe foștii gangsteri din Istanbul, despre care scria Refi Cevad Ulunay în cartea „Multe furtuni”. După ce a pretins că susține Ucraina și i-a confiscat mineralele valoroase, o obligă acum să cedeze o parte din teritoriul său Rusiei.
Îl instruiește pe teroristul Shara și îl instalează ca lider al Siriei. Face pace (!) între Israel și Hamas, dar susține Israelul, care continuă să ucidă copii în Gaza. Ignoră armele nucleare ale Israelului dar se retrage din „Acordul 5+1” pentru a împiedica Iranul să utilizeze energia nucleară, chiar și în scopuri pașnice. Bombardează Iranul.
America spune că Turcia este un „aliat puternic și de încredere”, dar adaugă: „Erdoğan face tot ce spun eu, îmi dă tot ce vreau”. America a susținut PKK încă din prima zi. A înființat YPG/PYD (SDG – Forțele Democrate Siriene), îi echipează cu arme grele și îi antrenează.
Amenință Venezuela, îi închide spațiul aerian, îi atacă navele. Prin documentul privind Strategia Națională de Securitate, America declară emisfera vestică drept sfera sa de influență. Exemplele pot continua.
Obiectivul este Convenția de la Montreux?
Interesul Statelor Unite față de Marea Neagră și aversiunea față de Convenția de la Montreux (document care prevede limitarea numărului navelor care intră în Marea Neagră prin strâmtori – n.red.) sunt profunde. „Regele gangsterilor” care domină mările nu suportă să nu poată intra în Marea Neagră după bunul său plac. Acesta folosește Ucraina, care atacă petrolierele țărilor terțe cu drone maritime, pentru a extinde războiul dintre Rusia și Ucraina în Marea Neagră și a submina convenția. Faptul că o navă aparținând unei companii turcești a fost atacată de Rusia evidențiază pericolul cu care se confruntă Turcia.
Convenția de la Montreux privind strâmtorile stabilește un echilibru de putere între statele riverane Mării Negre, împiedicând alte țări să intre în Marea Neagră și să perturbe acest echilibru de putere. Prin atacurile asupra tancurilor petroliere din zona economică exclusivă a Turciei din Marea Neagră, Ucraina lovește comerțul cu petrol al Rusiei, forțând Rusia să lanseze contraatacuri care vor afecta și Turcia. Astfel, Ucraina încearcă să deterioreze relațiile dintre Turcia și Rusia și să readucă în dezbatere Convenția de la Montreux, servind astfel intereselor Statelor Unite.
Aceste atacuri din Marea Neagră indică, de asemenea, că un nou tip de război, bazat pe tehnologie avansată și purtat cu ajutorul unor vehicule aeriene și navale fără pilot, devine din ce în ce mai mult o problemă globală.
Europa se grăbește către război?
Evenimentele amintesc de Europa dinaintea celor două războaie mondiale. Poziția lui Trump față de Europa slăbește NATO și subminează grav puterea de descurajare a alianței. Aceasta zguduie încrederea aliaților în alianță. Nu se cunoaște nici conținutul discuțiilor dintre SUA și Rusia și nici dacă Marea Neagră și Montreux se află pe ordinea de zi. Discuțiile generează, de asemenea, îngrijorări cu privire la un nou proces de la Yalta, în cadrul căruia se definesc sferele de influență ale SUA și Uniunii Sovietice.
Este de văzut dacă UE, ai cărei membri cu drepturi depline sunt Grecia și Republica Cipru, va susține securitatea Turciei. În timp ce se promovează dreptul Ucrainei de a decide la ce alianță să adere, dreptul Turciei de a-și alege propriul sistem de apărare aeriană este negat, iar Turcia este tratată ca un „adversar”. Aceste evoluții indică faptul că Turcia ar putea fi nevoită să se descurce singură în viitor.
Ce trebuie să facă Turcia?
Citește și: Crizele energetice din Transnistria pot deveni recurente, avertizează vicepremierul pentru reintegrare
Turcia ar trebui să mențină relații bune cu Rusia, ținând cont de interesele ambelor țări, inclusiv în ceea ce privește Marea Neagră și Montreux, independent de relațiile sale cu Statele Unite. Având în vedere puterea sa economică, politică și militară actuală, Turcia ar trebui să se distanțeze de politica de „a juca cu marile puteri una împotriva celeilalte”, care a dus la prăbușirea Imperiului Otoman. Nu ar trebui să susțină politica de confruntare cu Rusia a Europei, care nici măcar nu ia în considerare aderarea deplină a Turciei la UE, și nici nu ar trebui să participe la forța militară care urmează să fie desfășurată în Ucraina și în Polonia.
Capacitatea Turciei de a urma o asemenea politică, axată pe propriilor interese și pe propria securitate, depinde de o schimbare a actualei administrații, care, în multe privințe, dă impresia că este dependentă de SUA și UE. Această schimbare devine rapid o chestiune de supraviețuire pentru Republica Turcia.
