Ministerul pentru Securitate olandez a respins miercuri termenul de ‘narco-stat’ atribuit Olandei de un sindicat al poliţiei, care denunţase lipsa de resurse umane pentru combaterea criminalităţii, relatează AFP.
Sindicatul poliţiei olandeze NPB a publicat marţi un raport intitulat ‘Strigăt de ajutor al poliţiei judiciare’, rezultatul intervievării timp de doi ani a aproximativ 400 de anchetatori, potrivit agerpres.
‘În ochii multor anchetatori, Olanda prezintă deja, din păcate, multe caracteristici de narco-stat. Un Stat în care statul de drept este subminat de conducători bogaţi într-o economie paralelă’ a drogurilor, apreciază sindicatul.
Citește și : Emmanuel Macron cere instituirea unui ‘armistiţiu’ în Ghouta orientală cu scopul de a evacua civilii
Ministrul justiţiei şi securităţii, Ferdinand Grapperhaus, ‘nu consideră că Olanda ar fi un narco-stat’, potrivit unui comunicat dat publicităţii miercuri.
‘Există în Olanda o luptă eficientă împotriva crimei organizate şi a traficului de droguri’, adaugă el, recunoscând totuşi necesitatea de a investi mai mult în capacităţile poliţiei judiciare.
Dar pentru sindicatul poliţiei, guvernul şi clasa politică în general subestimează criminalitatea extinsă din cadrul societăţii olandeze.
Corupţie, ameninţări, spălare de bani… Un poliţist afirmă că toate acestea ‘au proliferat puternic în mod clandestin’.
Numeroşi criminali mărunţi şi-au făcut un capital pe care l-au investit apoi în restaurante, imobiliare sau agenţii de turism, potrivit NPB.
‘Am văzut în ultimii 25 de ani dealeri mici transformându-se în mari întreprinzători, cu contacte bune în politică şi investitori aşa-zis respectabili’, explică unul din agenţii intervievaţi.
‘Costul unui asasin plătit era de 50.000 de euro acum cinci ani. În prezent, de numai 5.000 de euro. Chestiune de cerere şi ofertă’, adaugă un alt anchetator.
Potrivit raportului NPB, din lipsă de personal, poliţia olandeză poate rezolva doar 20% din plângerile şi sesizările de tot felul şi atacă ‘doar unul din nouă grupuri criminale’.
Sindicatul cere ‘cel puţin 2.000 de anchetatori suplimentari cât mai repede posibil pentru ca Olanda să dispună – mai mult sau mai puţin – de aceeaşi forţă de investigaţie ca celelalte ţări din Europa Occidentală şi pentru ca suprasolicitarea anchetatorilor actuali să poată fi diminuată.
