Cercetătorii de la Universitatea Kyoto din Japonia au găsit în sfârșit explicația pentru care unele pisici torc constant, iar altele foarte rar. Totul ține de o genă specială – pisicile cu o variantă „scurtă” a acestei gene torc mult mai mult decât cele cu varianta „lungă”.
Studiul a urmărit comportamentul a 280 de pisici domestice sterilizate și a analizat ADN-ul lor pentru a înțelege legătura între genetică și comunicare. Rezultatele arată clar că pisicile cu gena receptorului androgen de tip scurt sunt mult mai „vorbărețe” decât cele cu gena de tip lung, scrie The Independent, potrivit stiripesurse.
Citește și: Siegfried Mureșan: Rusia va încerca din nou să influențeze alegerile parlamentare din R. Moldova
Cercetarea a dezvăluit diferențe interesante între rase: pisicile de rasă mixtă sau cele de la adăpost torc și miaună mai des, pentru că au mai frecvent gena „scurtă”.
Dimpotrivă, pisicile de rasă pură, crescute mereu cu oamenii, au gena „lungă” și sunt considerabil mai tăcute.
Există și diferențe între sexe – masculii cu gena „scurtă” comunică mult cu oamenii și sunt foarte sociabili, în timp ce femelele cu aceeași genă sunt mai agresive cu străinii.
Cercetătorii cred că gena „lungă” a apărut din cauza domesticirii și a modului în care oamenii au crescut pisicile de-a lungul mileniilor, preferând exemplarele mai liniștite și mai puțin zgomotoase.
Descoperirea oferă prima explicație științifică solidă pentru comportamentul vocal diferit al pisicilor și aruncă lumină asupra evoluției comunicării feline.
