Aproape 11 milioane de persoane sunt fără adăpost în Europa, unde numărul celor aflaţi într-o astfel de situaţie a explodat în ultimii ani în unele ţări, îşi exprimă îngrijorarea Fundaţia Abbé Pierre şi Federaţia europeană a asociaţiilor naţionale pentru persoanele fără adăpost (FEANTSA), într-un studiu făcut public miercuri, citat de AFP, potrivit agerpres.
Această “altă Europă”, cea “a marginalilor” (persoane fără domiciliu personal, persoane aflate în stradă, în adăposturi sau în centre de cazare de urgenţă), reprezintă 5% din cele 220 de milioane de gospodării europene, conform statisticilor adunate de cele două asociaţii.
Vezi şi: VIDEO – Scandal violent în parlamentul din Kosovo. Opoziţia a aruncat cu gaze lacrimogene
Numărul persoanelor fără adăpost a crescut în majoritatea ţărilor europene şi chiar a explodat în Germania (+150% între 2014 şi 2016, ajungând la 860.000) şi în Irlanda (+145% între 2014 şi 2017, 8.857).
Dintre ţările europene, numai Finlanda şi Norvegia au reuşit să înregistreze scăderi ale numărului persoanelor fără adăpost. Finlanda a redus cu 18% numărul acestor persoane printr-o politică prin care accesul la o locuinţă este considerat un drept fundamental, şi nu “o problemă socială inevitabilă” care ar fi legată de probleme personale, spun cele două asociaţii.
În celelalte state europene, unde cifrele sunt în creştere, raportul evidenţiază absenţa unei politici globale de luptă împotriva fenomenului persoanelor fără adăpost, a exploziei preţurilor la locuinţe şi a creşterii inegalităţilor.
Citeşte şi: FARC a murit dar nu se predă. 1200 de disidenţi încearcă să se alăture unei alte grupări de gherilă
“Între 2010 şi 2016, costul locativ pentru gospodăriile sărace a crescut în trei sferturi dintre statele membre ale UE”, evidenţiază raportul.
Tinerii între 18 şi 24 de ani, cei mai afectaţi, plătesc pentru locuinţă aproape 40% din veniturile lor, o proporţie care poate ajunge la aproape 50% în anumite ţări precum Grecia.
Pentru asociaţiile angajate în lupta împotriva acestui fenomen, reducerea la zero a numărului persoanelor fără adăpost în Europa “nu este o utopie” dacă este introdusă o politică globală.
