Polonia a importat în 2018 un milion de automobile second-hand, adică un număr dublu faţă de producţia internă de automobile noi, însă polonezii se plâng de calitatea scăzută a transportului public, transmite AFP, scrie agerpres.
Aproape 40% dintre cei 38 de milioane de polonezi locuiesc în localităţi din mediul rural. Potrivit estimările unui expert de la Politehnica din Poznan, Marcin Kicinski, între 12 şi 14 milioane de persoane din Polonia trăiesc în localităţi mici sau comune care nu au acces la transportul public.
Citește și : Berlinul cere Washingtonului mai multă claritate după anunţul demisiei șefului Pentagonului
Potrivit societăţii de consultanţă Multiconsult Polska, care avansează o cifră mai precisă, 13,8 milioane de persoane, această carenţă se datorează faptului că 60% dintre comunele din Polonia nu organizează servicii de transport în comun sau nu alocă niciun ban în acest scop.
În schimb, polonezii au din ce în ce mai multe automobile, 571 de vehicule la 1.000 de locuitori, mai mult decât în Franţa (479) sau Germania (555).
Oferta scăzută de servicii de transport în comun în zona rurală, provocată de asemenea şi de eliminarea mai multor linii locale de căi ferate, a fost denunţată ca o formă de excluziune care loveşte mai ales tinerii şi persoanele în vârstă sau cu dizabilităţi, de către un apărător al drepturilor civile, juristul Adam Bodnar.
“În cătunul nostru de la Pogorzelce (în celebra pădure Bialowieza, una dintre ultimele păduri ancestrale din Europa), precum şi în două sate vecine, maşina nu trece decât de două ori pe zi şi asta doar în cursul săptămânii, nimic sâmbăta şi duminica”, a explicat primarul Aleksander Dackiewicz.
În acest sat afectat de exodul din rural spre urban, care afişează o medie de vârstă de 70 de ani, această absenţă a mobilităţii penalizează în special persoanele în vârstă fără permis de conducere care vor să îşi facă o serie de cumpărături, să meargă la medic sau la biserică.
Citește și : Letonia dezvăluie o listă explozivă cu foşti agenţi KGB
“Dacă vizita lor la oraş nu durează decât o oră, ei trebuie să aştepte maşina de întoarcere timp de cinci sau şase ore. Vara, acest lucru este uşor, însă iarna, cu 30 de centimetri de zăpadă, este mai greu”, spune edilul Aleksander Dackiewicz.
Iar situaţia nu se va îmbunătăţi, întrucât societatea de transport Arriva, care aparţine grupului german Deutsche Bahn, a anunţat că, începând din vara lui 2019, va înceta să mai deservească această regiune, deoarece a ajuns la concluzia că ruta nu este rentabilă.
Participanţii la un congres cu privire la drepturile civile au subliniat că această problemă este una generală în Polonia.
“Tinerii nu pot să îşi aleagă liceul, ci trebuie să îl accepte pe acela la care pot să ajungă uşor. Persoanele în vârstă şi cu dizabilităţi văd cum viaţa lor culturală şi socială, precum şi accesul la îngrijiri medicale, sunt puternic limitate”, a declarat Barbara Imielczyk, directorul Centrului pentru proiecte sociale.
Participanţii la congres au propus mai multe remedii: oferirea monopolului transporturilor unei companii şi sprijin financiar în contrapartida asigurării unui serviciu de transport sau, invers, crearea unei societăţi naţionale de transport public, cum era în perioada comunistă, când maşina personală era un lux rezervat celor apropiaţi puterii. Însă, această ultimă idee, avansată la 29 de ani de la căderea regimului totalitar, a generat un val de critici.
