Sistemul judiciar din Polonia este mai obiectiv şi mai eficient după reformă, a estimat luni premierul polonez Mateusz Morawiecki, care s-a referit la lansarea, în decembrie anul trecut, a procedurii de activare a articolului 7 al Tratatului de la Lisabona de către Comisia Europeană contra Varşoviei, transmite agenţia de presă PAP, potrivit agerpres.
Printre măsurile adoptate se numără cele referitoare la Curtea Supremă a Poloniei (SN). De asemenea, Comisia Europeană solicită modificări ale legii privind Consiliul Naţional al Magistraturii polonez (KRS).
Citeşte şi: Poliţia indoneziană a arestat mai mulţi travestiţi şi i-a obigat să se îmbrace în haine bărbăteşti
”Astăzi, noi cheltuim de trei ori mai mult pentru sistemul judiciar, în legătură cu bugetul, decât media europeană. Dacă am fi mai mult sau mai puţin la nivelul (mediei) UE, am economisi aproape 3-4 miliarde de zloţi (720-950 milioane euro) anual din cei 8 miliarde de zloţi (1,9 miliarde euro) cheltuiţi pentru sistemul de justiţie. Iată de ce reforma este atât de necesară”, a explicat şeful executivului polonez.
Morawiecki a remarcat că reformele din sistemului judiciar polonez sunt în mare măsură bazate pe ”soluţii deja existente în Uniunea Europeană”.
”În acelaşi timp, am răspuns deja anumitor apeluri şi riscuri limitate evidenţiate de UE şi cred că acesta este un aspect care nu a fost apreciat şi observat în mod adecvat de Comisie”, a subliniat premierul Poloniei.
Comisia Europeană a anunţat la 20 decembrie lansarea procedurii de activare a articolului 7 al Tratatului de la Lisabona, în legătură cu temerile privind statul de drept în Polonia. Această procedură este declanşată atunci când se constată că într-un stat membru există un risc de încălcare gravă a valorilor UE şi ea poate duce la sancţiuni contra ţării respective.
Citeşte şi: ‘Geniul stabil’ de la Casa Albă spune ce face în pat
Într-o primă fază, precum cea iniţiată de executivul comunitar în 20 decembrie, articolul 7 permite ”a se constata existenţa unui risc clar de încălcare gravă” a statului de drept într-un stat membru, cu votul a cel puţin 22 de ţări din UE. Eventualele sancţiuni, aşa cum este retragerea dreptului de vot, nu pot interveni decât într-o fază ulterioară, care presupune un vot cu unanimitate al statelor membre (cu excepţia ţării vizate).
