Războaie de necâştigat
Orice război este pornit pentru a câștiga. Numai că unele războaie ajung de necâștigat pentru cei care le pornesc. Și dacă ajungeți să îl câștigați după mai mulți ani, probabil că veți avea de plătit un preț atât de mare încât victoria nu va mai avea nicio semnificație. Acest lucru a fost exprimat foarte bine de regele Prusiei, Frederic cel Mare. Ca lider militar, a obținut victorii importante în Războiul de Șapte Ani. Dar din cauza prețului pe care l-a avut de plătit, a spus că nu mai avea resurse să mai câștige alte victorii. De fapt, Frederic a avut succes pentru că a fost capabil să combine victoriile sale militare costisitoare cu frânele politice. Dacă ar fi continuat să câștige victorii militare, ar fi ajuns ca Hitler, scrie SABAH, potrivit RADOR.
Cel mai izbitor exemplu al vremurilor moderne este al Doilea Război Mondial, care a produs efecte profunde. Părțile au pornit războiul cu convingerea că se va încheia repede și cu o victorie sigură. Soldații și-au luat rămas bun de la persoanele iubite în iulie și au spus “Ne întoarcem la toamnă”. Acesta a devenit un slogan. Numai că nu s-a întâmplat așa.
S-au purtat patru ani de război nesfârșit în tranșee. Războiul s-a transformat într-o luptă de uzură. Armatele erau blocate în tranșee. Deși timp de patru ani fiecare încercare de atac a eșuat, părțile au continuat să atace disperat și visător, în speranța de a sparge într-o zi frontul opus. Timp de patru ani, nimeni nu a aflat că nu are rost să mai atace. Astfel de socoteli au început să fie făcute doar după încheierea războiului.
Războaie de necâştigat
Toate resursele țărilor beligerante au fost consumate pentru front și în final, partea care nu a mai putut suporta războiul din punct de vedere economic a trebuit să capituleze și politic și militar. Aliații par să fi câștigat; dar de fapt au fost epuizați și ei. Uriașele imperii coloniale au ajuns în pragul colapsului. Anglia și Franța au câștigat un asemenea război, încât nu s-a mai putut îndrepta de spate din nou.
Și războiul din Ucraina s-a transformat într-un astfel de război de uzură și epuizare. Rusia deja a ajuns în situația de a nu mai putea avansa. Se concentrează să păstreze teritoriile pe care le-a obținut în est. Deja este în apărare. Ucraina a trecut la contraatac. Dar se pare că nici ei nu pot avansa. Pot fi făcute tone de comentarii și evaluări însă pentru a rezuma, trebuie spus că: În momentul în care teatrul de război a ajuns să poată fi supravegheat permanent datorită celor mai recente evoluții tehnologice, războiul nu mai poate produce surprize. Și acolo unde nu există surpriză, nu există victorie.
Războaie de necâştigat
Numai că din nou, părțile sunt departe de a învăța o lecție. Ucraina continuă să toarne peste partea adversă muniția pe care a primit-o. Iar Rusia încearcă să epuizeze energia părții adverse și să identifice domenii în care poate produce o scindare în interiorul Vestului. Rusia înghesuie luptători Wagner la granița cu Polonia. Sprijină puciuri în Africa. Chiar dacă nu pot obține victoria, părțile încearcă să își facă reciproc zile fripte. Iar noi zone de conflict înseamnă noi risipe de energie.
Sunt uitate obiectivele politice ale războiului. Lupta continuă. După cum spunea generalul Clausewitz, dacă nu există o țintă politică, războiul nu este altceva decât brutalitate și masacru. În Ucraina, situația a ajuns în acest punct.
Singurii câștigători ai unor astfel de războaie sunt cei care nu se angajează în astfel de războaie. Prin urmare, poziția actuală a Turciei este un avantaj neprețuit. Îi vom înțelege mai bine valoarea în viitor.
Autor Hasan Basri Yalçın
