Sancţiunile internaţionale împotriva Siriei “exacerbează criza umanitară” în ţară, devastată din 2011 de un conflict sângeros, a apreciat joi un expert ONU aflat într-o vizită la Damasc, informează AFP, potrivit agerpres.
După ce războiul a început în Siria, puterile occidentale, cu SUA şi UE în frunte, au adoptat sancţiuni economice cu scopul de a slăbi regimul lui Bashar al-Assad, vizând în special sectorul bancar şi cel petrolier.
Citește și : PE anunţă data când îl va audia pe Mark Zuckerberg. Întâlnirea va avea loc cu uşile închise
“O consecinţă involuntară a sancţiunilor unilaterale împotriva Republicii Arabe Siriene este că poporul sirian este privat de satisfacerea necesităţilor sale umanitare urgente”, a declarat într-un comunicat Idriss Jazairy, un expert internaţional nominalizat ca raportor special de către Consiliul pentru drepturile omului al Naţiunilor Unite.
Responsabilul ONU şi-a încheiat o vizită în Siria, la invitaţia regimului.
Potrivit expertului, “lipsa de claritate” privind “exceptările” de care ar trebui să profite organismele umanitare a condus ca “băncile, companiile de asigurări şi de transport, comercianţii de produse umanitare să nu trateze cu nicio persoană legată de Siria”.
În ceea ce priveşte modul în care sunt aplicate sancţiunile, “actorii economici şi umanitari sunt obligaţi să găsească mecanisme de plată nereglementare, ceea ce creşte costurile, măreşte întârzierile … şi, în unele cazuri, munca nu poate continua”, a indicat Jazairy, fost ambasador al Algeriei.
În acest sens, el invocă exemplul “pieselor de schimb” care permit să fie asigurată continuitatea mentenanţei în diferite sectoare, cum ar fi “echipamente medicale, aprovizionarea cu electricitate şi apă, tractoare, ambulanţe, autobuze şi uzine”.
Citește și : Ucraina: Doi soldaţi au fost ucişi după ce o şcoală a fost lovită de un obuz în estul țării
“Daunele asupra economiei au un impact uman, direct şi fără distincţie care îi afectează în special pe cei mai vulnerabili”, adaugă expertul citat.
Conflictul sirian a făcut ca economia ţării să se întoarcă cu trei decenii în urmă, cu infrastructuri în majoritate distruse şi jumătate din populaţia aptă de muncă în şomaj. Producţia petrolieră este aproape sistată.
