Președintele Trump afirmă că ia în calcul părăsirea alianței atlantice, însă despărțirea de partenerii lor europeni ar face din SUA o putere considerabil mai mică, se arată într-un editorial publicat în The Times.
Donald Trump a pornit războiul din Golf fără a se consulta cu aliații europeni ai SUA cu privire la oportunitatea unui astfel de demers. Acum, când Strâmtoarea Ormuz, pe unde trece o cincime din petrolul și gazul lichefiat al lumii, a fost blocată de Iran, cu rezultate cât se poate de previzibile pentru economia mondială, președintele îi acuză pe aceeași europeni că nu se grăbesc să-l ajute. De fapt, atât de mare îi e „dezgustul” față de acești aliați „lași” încât amenință să retragă SUA din NATO, potrivit stiripesurse.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
Firește că nu e nevoie să fie așa. Ruperea NATO nu e de dorit nici pentru Europa și nici – trebuie subliniat – pentru SUA. Administrația Trump s-a apucat să-i ridiculizeze pe europeni ca nevolnici și blatiști, deși ei asigură majoritatea covârșitoare a forțelor NATO terestre, navale și aeriene de pe acest mal al Atlanticului. Nu trebuie uitat că Europa și America au interesul comun de a soluționa conflictul din Golf și a debloca strâmtoarea. În ciuda rezervelor ei de petrol de șist, America este în continuare expusă la evoluțiile pieței internaționale a petrolului. Tot așa cum șoferii sunt furioși pentru că plătesc mai mult la pompă, și agricultorii vor fi furioși când vor plăti mai mult pe îngrășămintele chimice, dat fiind că navele care le transportă sunt blocate în Golf. E o problemă care cere cooperare, nu acuzații.
Pe fondul acuzațiilor lor la adresa alianței, Trump și secretarul său de război, Pete Hegseth, n-ar trebui să uite că se bazează totuși pe încuviințarea europenilor pentru campania loc contra Iranului. Fără bazele europene nu s-ar fi putut realimenta bombardierele, avioanele de vânătoare și cele de transport care zboară spre Orientul Mijlociu. Nu s-ar fi putut purta campania de la baze terestre și nici recompletarea cu echipamente nu s-ar fi făcut rapid. Evident că americanii ar putea încerca să-și construiască baze permanente în Africa, dar ar fi dificil. Și e valabil și-n cazul bazelor navale. Noul super-portavion american Gerald R Ford a trebuit să se retragă din luptă fiindcă i-a luat foc spălătoria. Acum e reparat în Croația.
Atunci când admonestează Londra, Trump ar trebui să se gândească la faptul că i s-au pus la dispoziție pentru campania din Iran bazele aeriene britanice Fairford, Lakenheath, Mildenhall, Akrotiri și Diego Garcia, pe când Spania, Franța și Italia i-au refuzat utilizarea bazelor și dreptul de survol [doar Spania, de fapt; celelalte două restricții parțiale – n.trad.].
Această rețea de baze americane pe teritorii britanice reprezintă o expresie palpabilă a relației anglo-americane. O prietenie care va fi celebrată luna aceasta prin vizita de stat a Regelui și Reginei la Washington pentru aniversarea a 250 de ani de independență. La asemenea ocazii Trump e de obicei cât de curtenitor poate fi el. Să sperăm că astfel se va mai restabili calmul după acest martie atât de turbulent. După cum știe orice student la geopolitică, puterea Americii e amplificată de sistemul ei de alianțe înființat după 1945.
Țările mai mici au acceptat dominația americană în diplomație și finanțele internaționale, precum și omniprezența dolarului, în calitate de preț al protecției ei. A afirma că SUA și-au detașat trupele prin toate colțurile lumii numai din pură mărinimie ar fi o exagerare. Izolată prin oceane de Eurasia, unde se află două treimi din economia globală, America ar reveni la un statut de putere regională, fie ea și una foarte mare, în lipsa constelației sale de aliați dezvoltați.
Citește și: Cartelele SIM vor fi vândute doar în baza buletinului de identitate. Proiect elaborat de MAI
Dacă Trump nu-și dorește dominația decât în propria emisferă, atunci China și Rusia vor fi nespus de bucuroase să vegheze la distrugerea prieteniilor pe care America le cultivă de 75 de ani. În calitate de state dictatoriale, ele n-ar putea niciodată imita colegialitatea caracteristică sistemului de alianțe american, dat fiind că el este – sau era – bazat pe respect reciproc și credința împărtășită în democrație și piață liberă.
Președintele are dreptate să-i mustre pe europeni pentru că și-au neglijat apărarea în perioada „dividendelor păcii” [numeroasele decenii în care, cu pacea asigurată de contribuabilul american, europenii și-au redirecționat banii de apărare spre asistența socială – n.trad.]. Iar înțepăturile lui despre starea precară a Marinei Regale chiar ne dor, fiindcă sunt corecte. Însă Trump ar trebui să admită și valoarea inerentă a NATO. Vladimir Putin și Xi Jinping nu-i vor fi niciodată prieteni. Tot ce-și doresc ei e să vadă America dând greș. Europa, în ciuda tuturor defectelor ei, este și va continua să fie pariul mai bun.
