Trump își dorea cu adevărat să fie ca Bin Salman, fără opoziție sau gândire critică în universități și cu o presă controlată, crede Guga Chacra într-un editorial publicat de „O Globo” (Brazilia).
La o săptămână după ce l-a primit la Casa Albă pe un fost lider al-Qaeda, Donald Trump a oferit un dineu de gală unui dictator acuzat de a fi ordonat dezmembrarea unui jurnalist disident. Unul dintre ei a ucis adepți ai creștinismului oriental în atentate comise în Siria, iar celălalt interzice bisericile în Arabia Saudită. Ce credibilitate are președintele SUA pentru a critica dictatura din Venezuela și pentru a condamna atacurile asupra creștinilor din Nigeria? Niciuna, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
Lui Trump nu i-a păsat niciodată de democrație și nici nu a avut probleme cu dictaturile. El urmărește să introducă un regim autoritar în SUA și deja încearcă să demonteze unii piloni democratici, cum ar fi libertatea presei și a universităților, așa cum mi-a spus jurnalistul David Graham de la „The Atlantic”, autorul cărții „Proiectul”, despre Proiectul 2025 al Fundației Heritage, într-un interviu acordat pentru Globonews Internacional. Creștini? Trump nu este deloc preocupat de creștinii persecutați din Orientul Mijlociu și din Africa. În fond, oricine este preocupat de creștinii sirieni, de exemplu, nu l-ar onora pe teroristul, dictatorul și autoproclamatul președinte al Siriei, Ahmad al-Sharaa.
În cazul Arabiei Saudite, toți președinții americani din ultimii 90 de ani a întreținut relații bune cu una dintre cele mai respingătoare dictaturi de pe planetă. Motivul, îl știm cu toții, este petrolul. Este vorba despre o poziție pragmatică și realistă. Există, însă, unele diferențe. Dictatorul saudit Mohammad bin Salman, cunoscut sub inițialele MbS, este un asasin. Potrivit serviciilor de informații americane înseși, stăpânul Arabiei Saudite le-a ordonat agenților săi să-l dezmembreze pe jurnalistul disident Jamal Khashoggi la consulatul saudit de la Istanbul. MbS l-a răpit pe atunci pe primul-ministru al Libanului, Saad Hariri. MbS a condus un război în Yemen, unde școli, nunți și chiar înmormântări au fost bombardate. MbS și-a ținut mama ostatică. Organiza petreceri cu droguri și cu profesioniste ale sexului pe iahtul său, în timp ce regimul său condamnă la moarte traficanții de droguri și pedepsește prostituția.
De fapt, MbS a întreprins unele deschideri cosmetice în societatea saudită pentru a încerca să transforme țara într-un fel de Dubai gigantic. Folosește personalități precum Cristiano Ronaldo, care, în schimbul a milioane de dolari, acceptă în mod rușinos să promoveze regimul. Trump, la fel ca jucătorul portughez, adoră să-l flateze pe dictatorul saudit în schimbul unor investiții pentru SUA și, mai rău, a unor afaceri pentru familia sa. Este jalnic, ca să nu spun crud, când comparăm onorarea dictatorului saudit cu modul umilitor în care Trump i-a tratat pe liderii Ucrainei și Africii de Sud la Casa Albă.
Evident, Arabia Saudită este un jucător geopolitic și economic important. Nimeni nu contestă acest lucru. Dar China este și mai mult, și cel puțin Trump adoptă un ton critic. Chiar și Benjamin Netanyahu a primit deja critici din partea republicanului. MbS? Niciodată. Trump l-a vizitat la Riyadh și acum îl primește ca prieten la Washington.
Am scris pe blogul meu și scriu din nou aici – Trump dorea să aibă în SUA puterea pe care Bin Salman o are în Arabia Saudită. Practic, fără opoziție, cu o presă controlată și pro-guvernamentală, fără gândire critică în universități, cu oameni de afaceri și avocați care capitulează în fața puterii sale și unde crimele sale să rămână nepedepsite, iar adversarii săi ajung la închisoare. Dorea, în esență, o „Arabie Trumpistă” sau „Statele Unite ale Americii Trumpiste”.
