Un angajator poate interzice portul vălului islamic la locul de muncă, în cadrul unei politici de neutralitate religioasă, a estimat joi avocatul general al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), în urma unor interpelări din partea justiţiei germane, informează AFP, potrivit agerpres.
Tribunalul muncii din Hamburg (nord) şi Curtea federală a muncii (Bundesarbeitsgericht) au fost sesizate de angajate musulmane ai căror angajatori din Germania cereau ca ele să-şi scoată vălul la locul de muncă. Cele două jurisdicţii s-au adresat CJUE pentru a afla dacă regulile companiilor vizate erau conforme directivei privind egalitatea de tratament la angajare şi la locul de muncă.
Citeşte şi: O echipă de medici români a ajuns în capitala Slovaciei
Avocatul general al CJUE a amintit, în concluziile sale publicate joi, că directiva cere absenţa oricărei discriminări directe sau indirecte fondate inclusiv pe religie. Bazându-se pe jurisprudenţă, el estimează că “interdicţia portului oricărui semn vizibil al unor convingeri politice, psihologice sau religioase la locul de muncă, ce decurge dintr-un regulament intern al unei întreprinderi private, nu constituie o discriminare directă fondată pe religie sau pe convingerile la adresa angajaţilor ce respectă anumite reguli vestimentare prin aplicarea de precepte religioase”.
Avocatul general consideră, de asemenea, că “dacă interdicţia portului, la locul de muncă, a oricărui semn vizibil al unor convingeri politice, filosofice sau religioase este admisibil, angajatorul are de asemenea libertatea, în cadrul libertăţii întreprinderii sale, să interzică doar portul de semne ostentative de mari dimensiuni”.
El consideră în acest sens că o politică de neutralitate a unei întreprinderi “nu este incompatibilă cu portul, de către angajaţii săi, a unor însemne religioase, vizibile sau nu, însă de dimensiune mică, adică discrete, şi care nu se remarcă la o primă abordare”.
Citeşte şi: EMA a început analizarea medicamentului Regdanvimab
Cu toate acestea, el estimează că “vălul islamic nu constituie un însemn religios de dimensiuni mici”, chiar dacă el recunoaşte că nu îi revine Curţii să dea o definiţie a termenilor “dimensiune mică” şi că un anumit rol îl poate juca şi contextul.
“Prin urmare, îi revine jurisdicţiei naţionale să examineze situaţia de la caz la caz”, a subliniat avocatul general al CJUE.
CJUE nu este obligată să urmeze opinia avocatului general.
