Întrucât se estimează că 70% din populaţia globului va fi urbană în anul 2050, oraşele sunt vitale în lupta împotriva încălzirii globale, potrivit oamenilor de ştiinţă care au conturat portretul ideal al unui oraş: ”compact”, verde şi ai cărui rezidenţi se deplasează pe jos, informează AFP, potrivit agerpres.
Zonele urbane reprezintă deja sursa pentru aproximativ 70% din emisiile mondiale de gaze cu efect de seră, precizează cel mai recent raport al Grupului interguvernamental de experţi în evoluţia climei (GIEC), publicat luni.
Odată cu urbanizarea galopantă din secolul al XXI-lea, care ”va fi un secol urban”, cu aproape 7 miliarde de orăşeni în 2050, emisiile ar putea cunoaşte o creştere explozivă dacă nu se iau măsuri pentru decarbonizarea oraşelor existente şi pentru organizarea diferită a celor nou construite.
”Deşi urbanizarea este o tendinţă mondială asociată deseori cu creşterea veniturilor şi a consumului”, aşadar cu potenţiale emisii, ”concentrarea oamenilor şi a activităţilor este o oportunitate pentru ameliorarea eficacităţii resurselor şi decarbonizarea pe scară largă”, a subliniat GIEC.
La un nivel de consum echivalent, un locuitor al unui oraş va avea nevoie de mai puţină energie în comparaţie cu vecinul său din regiunile rurale ”datorită unei densităţi mai mari, care permite partajarea infrastructurilor şi a serviciilor, precum şi a economiilor de scară”.
Plecând de la acest principiu, GIEC conturează portretul unui viitor oraş cu emisii reduse de dioxid de carbon şi care va fi în primul rând ”compact”, cu o densitate relativ ridicată, fără să se extindă la infinit, limitând traseele de deplasare între domiciliu, muncă şi servicii.
”Mari oraşe organizate în jurul unor mici comunităţi”, a precizat Diana Reckien, profesoară la Universitatea Twente din Ţările de Jos, care a luat parte la redactarea unui raport precedent al GIEC. ”Totul la distanţă mică de casă, doar cu străzi mici, o piaţă sau un parc în mijloc şi toate serviciile, alimente, medic, coafor…”, a explicat ea pentru AFP.
Apoi, dintr-un cartier în altul, ”un sistem de transport eficient” şi abordabil, a pledat ea, dând exemplul Berlinului din ultimii ani. Scopul final: ”limitarea la maximum a autovehiculelor şi reducerea necesităţii familiilor de a deţine un autovehicul”.
Culorile primordiale ale acestei palete urbane cu emisii limitate de dioxid de carbon vor fi verdele şi albastrul.
Păduri urbane, străzi cu arbori, acoperişuri şi faţade acoperite cu vegetaţie, suprafeţe permeabile, puncte de apă… Aceste ”infrastructuri verzi şi albastre” nu doar că ajută oraşele să absoarbă dioxidul de carbon, dar contribuie şi în adaptarea la impactul încălzirii globale.
Mai multă vegetaţie permite, spre exemplu, reducerea efectelor insulelor de căldură urbană din cauza cărora oraşele betonate sunt şi mai sufocante în timpul episoadelor de caniculă, devenite din ce în ce mai dese.
Pentru mai multe generaţii
”Oraşele trebuie să combine eforturile de atenuare şi eforturile de adaptare care pot crea beneficii locale vizibile”, a pledat Tadashi Matsumoto, expert în cadrul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), care nu a luat parte la redactarea raportului.
”Dacă vorbiţi cu cetăţenii doar despre măsuri pentru reducerea emisiilor, s-ar putea ca ei să nu considere acest lucru drept o prioritate, dar dacă le vorbiţi despre inundaţii sau insule de căldură urbană, ar putea deveni problema lor”, a precizat expertul nipon pentru AFP. Şi, astfel, locuitorii oraşelor vor putea fi convinşi mai uşor.
Este important ca oamenii ”să ştie de ce se fac anumite lucruri şi felul în care ele ar putea să le îmbunătăţească viaţa. Mai ales că deseori sunt plătite din impozitele lor”, a adăugat Diana Reckien, care consideră oraşele ”un loc ideal pentru experimentare”.
Dar pentru a deveni realitate, aceste oraşe viitoare cu emisii reduse de carbon nu se confruntă toate cu aceleaşi provocări, se precizează în raportul GIEC, care distinge trei categorii de zone urbane.
”Oraşele existente” vor trebui să înlocuiască sau să modernizeze construcţiile existente, încurajând în acelaşi timp evoluţia modalităţilor de transport şi electrificarea sistemului energetic urban.
”Oraşele cu o creştere rapidă” trebuie proiectate astfel încât să menţină distanţe scurte între domiciliu şi locurile de muncă.
Oraşele noi sau emergente, construite de la zero, au ”un potenţial fără egal în a avea emisii reduse sau neutre”.
”O parte importantă a infrastructurilor urbane care vor exista în 2050 nu sunt construite încă”, se mai spune în raportul GIEC, evocând potenţialul zonelor de locuinţe informale, unde locuiesc peste 880 de milioane de persoane.
Aşadar, trebuie acţionat încă de la început pentru a evita nevoia unei reamenajări ulterioare. ”Modalitatea în care aceste noi oraşe ale viitorului vor fi concepute şi construite va defini comportamentele energetice urbane timp de decenii, dacă nu chiar pentru generaţii întregi”.
