Săptămâna Luminată, adică prima săptămână după Paști, este una dintre cele mai importante perioade din calendarul creștin-ortodox, încărcată de obiceiuri și tradiții.
Săptămâna începe cu Lunea Albă sau Lunea Luminată, care marchează deschiderea simbolică a porților Raiului. Este considerată o zi sfântă, în care se evită munca, iar preoții săvârșesc slujbe speciale pentru pomenirea celor adormiți.
Potrivit obiceiurilor și superstițiilor populare, a doua zi de Paște nu este bine să faci munci grele pe câmp sau treburi casnice solicitante. Lunea după Paște este tot o zi de sărbătoare și odihnă. Nu se spală rufe și nici nu se dă cu mătura. În caz contrar, se spune că aduci ghinion sau alungi binecuvântarea sărbătorii.
În a doua zi de Paște nu este bine să te cerți ori să porți ranchiună. Săptămâna Luminată este o perioadă a păcii, iertării și bucuriei. În Lunea Albă nu este bine să refuzi musafiri. În multe zone din țară, a doua zi de Paște este dedicată vizitelor între rude și prieteni.
În Lunea Albă, are loc aşa-numita „umblare cu pască”, adică vizitarea rudelor apropiate în vederea vestirii Învierii lui Iisus Hristos. Se obișnuiește ca finii să se ducă în vizită la naşi, cu colaci, pască şi ouă roşii, iar copiii merg la părinţi.
Potrivit tradițiilor strămoșești, în Lunea Albă se stropesc casele cu agheasmă. Este un ritual care se face pentru protecția locuințelor împotriva spiritelor rele.
Se spune în popor că Săptămâna Luminată este consacrată morţilor. Cei care mor în ziua de Paşti şi în prima săptămână de după Paşte merg direct în rai, indiferent de păcatele pe care le-au comis, pentru că lumina şi uşile raiului sunt deschise, iar cele ale iadului sunt închise, potrivit unor credinţe populare.
Altele descriu că acela care se naşte în această săptămână va fi un om norocos. De asemenea, odată cu sărbătoarea Învierii se deschid mormintele şi spiritele morţilor părăsesc cimitirele pentru a petrece sărbătorile împreună cu cei vii. De aici şi alte obiceiuri, precum aprinderea focurilor pentru morţi, dar şi pentru vii, pe dealuri sau în preajma bisericilor, unde se află şi cimitirele. Focul are un rol apotropaic, adică de îndepărtare a spiritelor malefice. O altă tradiţie spune că spiritele morţilor vin să se încălzească la aceste focuri.
