În lipsa unor surse fiabile din acea epocă, cifrele legate de Primul Război Mondial sunt de multe ori greu de stabilit cu certitudine şi pot varia în mare măsură. Sunt, în general, foarte aproximative, a consemnat AFP, care a sintetizat datele cel mai larg recunoscute privind marea conflagraţie de la începutul secolului trecut, transmite și agerpres.
Peste 70 de ţări beligerante
Este o cifră relativă, majoritatea acestor ţări nefiind încă independente la acea vreme, ci integrate în cele şase imperii sau puteri coloniale – Marea Britanie, Franţa, Rusia, Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman – aflate în centrul conflictului.
Practic, doar circa 10 state independente intraseră în război în vara lui 1914, celelalte alăturându-se conflictului progresiv, ca Italia, în 1915, sau SUA, în 1917. Acestea reprezentau însă împreună peste 800 de milioane de locuitori, jumătate din populaţia lumii de atunci. Doar aproximativ 20 de ţări au reuşit să-şi păstreze neutralitatea de-a lungul conflictului, în principal din America Latină şi Europa de nord.
Statele beligerante au mobilizat, la începutul ostilităţilor, în 1914, circa 20 de milioane de oameni, cifră care va creşte însă treptat, pentru a ajunge la un total de 70 de milioane. În Franţa au fost mobilizaţi peste 8 milioane, în Germania – 13 milioane, în Austro-Ungaria – 9 milioane, în Marea Britanie (inclusiv coloniile) – 9 milioane, în Rusia – 18 milioane, în Italia – 6 milioane, în SUA – 4 milioane.
10 milioane de combatanţi ucişi
Conflictul s-a soldat în total cu 10 milioane de morţi şi 20 de milioane de răniţi în rândul soldaţilor. Aceştia au fost repartizaţi pe ţări după cum urmează (în paranteză este numărul răniţilor):
– Rusia: 2 milioane (5 milioane)
– Germania: 2 milioane (4,2 milioane)
– Franţa: 1,4 milioane (4,2 milioane)
– Austro-Ungaria: 1,4 milioane (3,6 milioane)
– Marea Britanie şi imperiul britanic: 960.000 (2 milioane)
– Italia: 600.000 (un milion)
– Imperiul otoman: 800.000.
Proporţional, cele mai grele pierderi le-a suferit mica armată sârbă: 130.000 de morţi şi 135.000 de răniţi, adică trei sferturi din efective.
Bătăliile emblematice de la Verdun şi de pe Somme, din 1916, s-au soldat cu 700.000, respectiv 1.200.000 de victime – morţi, răniţi şi dispăruţi – de ambele părţi. Dar cel mai sângeros a fost începutul războiului: 27.000 de soldaţi francezi au fost ucişi la 22 august 1914, ziua cea mai neagră din toată istoria armatei franceze.
Peste trei sferturi – 70% – dintre morţi şi răniţi au fost victime ale tirurilor de artilerie, iar între 5 şi 6 milioane au rămas mutilaţi. Gazele de luptă – folosite pentru prima dată în 1915 – nu au făcut “decât” 20.000 de morţi, dar au marcat profund memoria conflictului.
Milioane de civili ucişi
Războiul de mişcare, exodul, foametea, războiul civil din Rusia şi conflictele regionale de după război au provocat, potrivit estimărilor unor istorici, între 5 şi 10 milioane de morţi. Aici sunt incluşi şi între 1,2 şi 1,5 milioane de armeni – cifră disputată, notează AFP – în Imperiul otoman.
La sfârşitul războiului, pandemia de gripă aşa-zis spaniolă a provocat alte zeci de milioane de victime în Europa.
Alte cifre care trebuie amintite
– 6 milioane de prizonieri;
– 20 de milioane de civili sub regim de ocupaţie, în 1915. Această ocupaţie, germană, austro-ungară sau bulgară, se referă în cea mai mare parte la Belgia, Franţa, Polonia şi Serbia;
– 10 milioane de refugiaţi în întreaga Europă;
– 3 milioane de văduve şi 6 milioane de orfani;
– 1,3 miliarde de obuze lansate pe parcursul conflictului;
– 10 miliarde de scrisori şi colete trimise între combatanţii de pe frontul de vest şi familiile lor;
– costul războiului a reprezentat de 3 până la 4 ori PIB-ul ţărilor europene, care au ieşit din conflict ruinate.
