Pieter Wijnen ar vrea să se concentreze pe cultivarea de legume în serele sale din Ţările de Jos, însă, după invadarea Ucrainei de către Rusia, atenţia s-a concentrat mai mult pe preţurile la gaze şi electricitate decât pe cultivarea de legume, transmite Reuters, potrivit agerpres.
“Un complex de sere ca acesta trebuie încălzit în timpul iernii”, spune Pieter Wijnen despre serele sale care se întind pe o suprafaţă de 32 de hectare în provincia Limburg din sudul Ţărilor de Jos şi unde cultivă 11 milioane de kilograme de ardei gras pe an, dintre care o mare parte ajunge în supermarketurile din Germania.
“Atunci când preţurile cresc, şi va fi o creştere mult mai mare decât cea cu care eram obişnuiţi, atunci trebuie să ne schimbăm planurile”, a apreciat Pieter Wijnen.
Printre măsurile pe care Wijnen le va lua se numără reducerea suprafeţei de sere pe care le va menţine încălzite la iarnă, ceea ce înseamnă că va cultiva mai puţine legume, şi va vinde excesul de energie electrică pe care îl generează pentru a-şi acoperi costurile.
Graţie serelor, Ţările de Jos au devenit al doilea mare exportator mondial de produse agricole, după SUA. Însă, industria de opt miliarde de euro a crescut graţie gazelor naturale ieftine şi acum se confruntă cu o criză care va accelera tranziţia la alte surse de energie şi care ar putea provoca falimentul multor firme.
Asociaţia reprezentativă a proprietarilor de sere din Ţările de Jos, Glastuinbouw Nederland, spune că până la 40% din cei 3.000 de membri ai săi se confruntă cu probleme financiare. Aceste probleme ar putea înseamnă că pe rafturile supermarketurilor din Europa vor exista mai puţine fructe şi legume în afara sezonului, iar producţia ar putea să se mute spre ţările cu o climă mai caldă, precum Spania, Maroc şi Kenya.
Industria serelor din Ţările de Jos este intim conectată cu gazele naturale extrase din zăcământul Groningen, care timp de mai multe decenii a fost cel mai mare din Europa, dar la care producţia a fost redusă în anii 2010 din cauza cutremurelor.
Unele complexe mari de sere, precum cel al lui Pieter Wijnen, au centrale în cogenerare care ard gaze naturale pentru a produce atât căldură, cât şi electricitate, un sistem eficient cu capacităţi de 2,4 Gigawaţi distribuite la nivelul întregii ţări, echivalentul a 14% din capacitatea totală a Ţărilor de Jos.
Multe sere au nevoie mai mult de căldură decât de electricitate şi de aceea pot vinde excesul de electricitate în perioadele în care cererea atinge un nivel de vârf.
În ultimii ani, unii proprietari de sere au investit în biomasă pentru a obţine căldura de care au nevoie, însă lemnul a devenit şi el mai scump sau nu este disponibil. Câţiva au încălzire geotermală. Toţi proprietarii de sere folosesc puterea soarelui pentru încălzire şi creşterea plantelor, acesta fiind de altfel efectul de seră iniţial.
Pe măsură ce producţia de gaze la Groningen s-a redus, Wijnen a investit 30 de milioane de euro într-un proiect de energie geotermală şi centrale pe biomasă. Ironic, acum facilităţile sale de cogenerare au devenit o gură de oxigen pentru afacerile sale.
“Eu nu am nevoie de toată electricitatea pe care o produc, însă piaţa are nevoie de electricitate scumpă, aşa că producem electricitate, o vindem în reţea, iar atunci căldura pe care o obţin este uneori destul de ieftină pentru mine”, a spus proprietarul de sere.
Citește și : Comisia Europeană propune PLAFONAREA preţului la gazele naturale ruseşti
Cu toate acestea, analistul băncii Rabobank, Cindy van Rijswick, crede că această criză actuală este posibil să conducă la restructurarea industriei serelor, fiind posibil ca migraţia spre producţia locală, care a stimulat dezvoltarea serelor, să se inverseze.
“Este ca şi cum ne-am întoarce în timp, când Spania producea în timpul iernii, iar ţările din nordul Europei îşi produceau propriile lor legume în timpul verii. Unii oameni spun că aşa şi trebuie să fie”, spune Cindy van Rijswick.
