Cea mai înaltă instanţă judiciară norvegiană a dat luni câştig de cauză statului norvegian şi a confirmat drepturile exclusive ale acestuia asupra platoului continental din jurul arhipelagului Svalbard, într-un dosar sensibil şi cu repercusiuni potenţiale importante, transmite AFP, potrivit agerpres.
Cu unanimitate de voturi, cei 15 judecători ai Curţii Supreme au respins o cerere a armatorului leton SIA North Star care solicita să poată pescui liber crab de zăpadă în jurul acestui arhipelag din Arctica, invocând clauzele unui tratat ce deschide calea unor interpretări diferite.
Citește și : Putin elogiază relaţiile ruso-chineze şi dorinţa Beijingului de a juca un rol constructiv în criza ucraineană
Dincolo de chestiunea crabului de zăpadă – o delicatesă apreciată mai ales în Asia -, dosarul îmbracă o importanţă deosebită, fiind considerat un test pentru controlul celorlalte resurse susceptibile să se găsească în aceste străfunduri submarine (hidrocarburi, minereuri etc.).
Pentru a putea pescui crabi de zăpadă, un drept pe care Oslo îl rezervă doar pescarilor norvegieni, SIA North Star invoca un articol din ‘Tratatul cu privire la Spitzberg’ (alt nume al Svalbard), instrument juridic semnat la Paris în 1920 şi care guvernează acest teritoriu de două ori mai mare decât Belgia.
Acordul recunoaşte ‘deplina şi întreaga suveranitate a Norvegiei’ asupra Svalbard, dar le oferă şi cetăţenilor părţilor contractante dreptul de a-i exploata resursele naturale ‘pe picior de perfectă egalitate’.
Pe această bază, Rusia menţine o comunitate minieră pe acest teritoriu, care, situat la distanţă egală între continentul european şi Polul Nord, contribuie la controlul accesului puternicei sale Flote a Nordului spre Oceanul Atlantic.
Însă formularea tratatului limitează această egalitate de tratament la teritoriile arhipelagului şi la ‘apele teritoriale’, un concept ce desemnează astăzi zona maritimă de 12 mile marine, dar care nu era precis definit în 1920.
Potrivit SIA North Star, spiritul tratatului pledează pentru ca această dispoziţie să se aplice la întregul platou continental, o zonă mult mai vastă care nu avea nici ea existenţă juridică în epoca în care a fost semnat tratatul.
Curtea Supremă i-a respins argumentul, considerând că formularea tratatului nu poate face obiectul unei ‘interpretări extensibile’.
‘Nu a existat o evoluţie a dreptului internaţional prin care noţiunea de ”ape teritoriale” să înglobeze astăzi zonele dincolo de apele teritoriale’, a indicat Curtea norvegiană.
Citește și : Netanyahu face un pas înapoi şi atenuează planul de reformă a justiţiei
Dintre cele în jur de 40 de state semnatare ale tratatului, printre care Letonia, SUA, Marea Britanie, Franţa sau Rusia, Norvegia este aproape singura care dă o interpretare restrictivă a textului.
Problemă nu a fost adusă până acum niciodată în faţa unei instanţe juridice internaţionale.
