Peste 50 din cei 144 de migranţi debarcaţi în 25 august de pe nava Diciotti au dispărut din centrele de primire, a anunţat miercuri ministrul italian de interne, Matteo Salvini, citat de AFP şi de presa locală. Ei fuseseră blocaţi timp de 10 zile la bordul navei pazei de coastă a Italiei, scrie agerpres.
Migranţii “aveau atâta nevoie de protecţie, casă şi masă, încât s-au hotărât să plece şi să dispară. Dar cum, nu erau sechestraţi? Este a N-a confirmare că nu toţi cei care sosesc în Italia sunt schelete care fug de război şi de foame. Voi lucra şi mai mult pentru a schimba legi greşite şi de a aduce la zero sosirile”, a spus politicianul de extremă dreaptă.
Citește și : Spania va debloca 40 milioane de euro pentru primirea migranţilor minori neînsoţiţi
După ce s-a opus debarcării migranţilor de pe Diciotti, Salvini a fost anchetat de parchetul din Agrigento pentru sechestrare de persoane şi abuz de putere.
În cele din urmă, autorităţile din Italia a obţinut acorduri cu Irlanda, cu Albania şi cu Biserica Catolică, în urma cărora migranţii au fost primiţi în diverse centre. Cei adăpostiţi în centrul de la Rocca di Papa urmau să fie distribuiţi săptămâna aceasta în mai multe dioceze. Conform legii, ei puteau circula liber.
După ce o parte din migranţi au dispărut, Giorgia Meloni, preşedinta organizaţiei de extremă dreaptă Fratelli d’Italia a scris în reţeaua Twitter: “Dacă unul singur dintre ei comite o infracţiune, cine va răspunde? Stop imigraţiei necontrolate şi blocadă navală imediată”.
Citește și : Noviciok : Marea Britanie solicită convocarea Consiliului de Securitate al ONU
AFP observă că majoritatea migranţilor de pe Diciotti proveneau din Eritreea şi ar fi avut şanse mari să obţină azil în Italia, însă eritreenii evită în general să depună cereri în acest sens. Din peste 3000 de migranţi din Eritreea sosiţi anul acesta în Italia, mai puţin de 1000 au solicitat azil, potrivit statisticilor ministerului de interne de la Roma. Cei mai mulţi preferă să meargă mai departe, în Germania, Suedia sau Regatul Unit, în ciuda controalelor de la frontiere şi a prevederilor acordului de la Dublin, potrivit cărora sunt obligaţi să ceară azil în prima ţară membră a Uniunii Europene în care ajung.
