Zidul lui Hadrian, construit în urmă cu 1.900 de ani pentru a împiedica invazia hoardelor barbare, se confruntă în prezent cu un nou “inamic”, schimbările climatice, un fenomen ce ameninţă comorile sale arheologice romane, informează AFP, potrivit agerpres.
Mii de soldaţi şi familiile lor trăiau de-a lungul acestui zid de piatră cu o lungime de 118 kilometri, care traversează Anglia de pe coasta sa vestică până pe coasta estică şi marchează limita nordică a Imperiului Roman din această parte a lumii, formând totodată cel mai mare ansamblu arheologic roman din Marea Britanie.
Foştii soldaţi au lăsat în urma lor construcţii din lemn, precum şi diverse obiecte care atestă traiul lor de zi cu zi, ce permit arheologilor să reconstituie viaţa romanilor din această regiune bătută de vânturi.
Printre vestigii se află fortul Vindolanda, situat la circa 53 de kilometri vest de fosta colonie romană Pons Aelius, în prezent oraşul Newcastle.
“Multe dintre peisajele Zidului lui Hadrian sunt conservate sub turbării şi mlaştini – un sol foarte umed, care a protejat arheologia timp de aproape două milenii”, a explicat Andrew Birley, coordonatorul săpăturilor arheologice din zonă şi directorul general al Vindolanda Trust.
Acest ecosistem este însă afectat de schimbările climatice. Solul se încălzeşte mai repede decât aerul, întărind un teren în trecut umed şi lăsând să intre oxigenul prin fisuri.
“Când oxigenul pătrunde acolo, lucrurile cu adevărat delicate, care sunt făcute din piele, textile, obiecte din lemn, se sparg, se descompun şi sunt pierdute pentru totdeauna”, a adăugat Andrew Birley.
Ameninţare pentru comori
De-a lungul anilor, structuri din piatră şi lemn, încălţăminte şi îmbrăcăminte din piele, instrumente, arme şi chiar tăbliţe din lemn inscripţionate au fost scoase la suprafaţă de-a lungul celebrului zid, permiţând oamenilor de ştiinţă să cunoască mai bine viaţa din epoca romană.
Doar aproximativ un sfert din situl Vindolanda a fost cercetat, iar el este doar unul dintre cele 14 forturi construite de-a lungul Zidului lui Hadrian. Situl a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO din anul 1987 şi este foarte apreciat de amatorii de arheologie.
“Toate aceste construcţii, tot acest teren din spatele meu se afla sub pământ. În urmă cu 50 de ani, toate acestea se găseau pe terenul unui fermier”, a explicat Andrew Birley.
“Mai puţin de 1% din Zidul lui Hadrian a fost explorat de arheologi”, a adăugat expertul britanic.
În spatele lui sunt expuse zeci de încălţări romane, provenind de la oameni de toate vârstele, genurile şi clasele sociale – un mic eşantion din cele 5.500 de articole din piele descoperite în acest sit.
Graţie solurilor de turbă, numeroase obiecte au fost conservate în cele mai mici detalii. “Ele au schimbat complet percepţia noastră asupra Imperiului Roman şi a armatei romane”, a adăugat specialistul britanic, potrivit căruia în acest sit trăiau “un număr mare de femei şi de copii care alergau peste tot”, armata fiind “departe de a fi un domeniu rezervat strict bărbaţilor”.
“Fără aceste artefacte, nu am fi avut aceste informaţii, iar ele reprezintă acel tip de lucruri care sunt ameninţate de schimbările climatice”, a insistat Andrew Birley.
Mai multe evenimente sunt organizate pe parcursul anului 2022 pentru a marca împlinirea a 1.900 de ani de la începutul construcţiei zidului.
Această aniversare reprezintă pentru Andrew Birley o bună ocazie pentru a reflecta la cea mai bună manieră de a se asigura că Zidul lui Hadrian şi comorile sale vor continua să existe şi peste 1.900 de ani.
“Armata romană a început una dintre cele mai uriaşe construcţii din întregul imperiu” pentru a ridica această “barieră în centrul ţării”, a reamintit Andrew Birley.
În prezent, arheologii britanici înfruntă provocarea reprezentată de schimbările climatice şi, odată cu ea, o mulţime de întrebări: “Putem oare să descoperim ce se întâmplă cu aceste situri? Putem să intervenim pentru a le proteja? Putem să salvăm aceste lucruri înainte ca ele să dispară pentru totdeauna?”.
