De la deschiderea unei reprezentanțe diplomatice finlandeze în Senegal, până la instruirea forțelor de securitate mauritane de către ofițeri cehi, un grup de țări europene mai mici s-a alăturat cursei globale pentru influență în Africa.
Estonia, România și Malta se numără printre țările Uniunii Europene care au încercat să-și consolideze prezența pe continent în ultimii cinci ani, reînnoind legăturile diplomatice și comerciale, relatează AFP.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
„Există o serie de reînnoiri ale politicii africane de a doua generație care au fost finalizate și… sunt în curs de desfășurare”, a declarat Alex Vines, membru al Consiliului European pentru Relații Externe.
„Acest lucru demonstrează importanța crescândă a Africii în întreaga UE, inclusiv pentru statele membre mai mici,” a mai spus acesta.
Africa, nou câmp de luptă diplomatică
Africa a devenit în ultimii ani un nou câmp de luptă diplomatică, China, Statele Unite și Rusia concurând pentru mineralele, potențialul energetic și sprijinul politic al acesteia.
UE se prezintă ca „partenerul principal” al continentului în domenii care variază de la comerț la securitate, un rol pe care va încerca să îl consolideze la summit-ul cu Uniunea Africană din Angola, luni și marți.
Cu toate acestea, UE a a suferit uneori eșecuri, alimentate de resentimentele față de trecutul colonial al Occidentului, China asigurându-și resurse strategice în unele țări, iar Rusia preluând rolul de partener preferat în materie de securitate, printre altele.
Burkina Faso, Niger și Mali, de exemplu, au apelat la Kremlin pentru sprijin după ce au rupt relațiile cu Franța în urma unei serii de lovituri de stat militare.
UE, „înapoi în joc”, prin regândirea strategică a relației
Acest lucru a dus la o regândire strategică în multe colțuri ale UE cu 27 de state membre. „Trebuia să revenim cumva în joc”, a declarat un diplomat european jurnaliștilor, citat de AFP.
Unele țări din UE care nu au avut imperii în trecut au încercat să-și folosească istoria – și, în unele cazuri, dominația trecută a Rusiei – ca un atu pentru a stabili relații pe baze egale.
„Nu suntem văzuți ca marii opresori din trecut care le spun să facă una sau alta”, a declarat un alt diplomat, sub condiția anonimatului.
Tranziția laborioasă a Estoniei de la fostă republică sovietică la membru al UE a ajutat-o să găsească un teren comun cu țările africane, a declarat Daniel Schaer, ambasadorul țării baltice în Kenya și Africa de Sud.
„În anii ’90, aveam o mulțime de consilieri care veneau să ne spună cum ar trebui să facem lucrurile. Așadar, cred că sfaturile noastre sunt, într-un fel, noi”, a spus el.
În mod similar, Kaarina Airas, responsabilă cu politica africană în cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Finlandei, a declarat că lupta țării sale pentru independență a contribuit la generarea de bunăvoință.
„Partenerii noștri africani doresc relații comerciale, doresc relații politice cu noi și nu doar ajutor pentru dezvoltare”, a explicat aceasta.
După o revizuire a politicii, în 2021, Finlanda a deschis o nouă ambasadă în Senegal, urmată de Suedia și Danemarca, și își propune să dubleze comerțul cu Africa până în 2030.
Estonia și-a folosit expertiza tehnologică pentru a digitaliza serviciile private și publice din Namibia până în Uganda, în timp ce Ungaria a câștigat o poziție în Ciad, deschizând un centru de ajutor umanitar și o misiune diplomatică în capitală, cu planuri de a lansa o misiune militară pentru a instrui forțele locale.
Astfel de eforturi urmăresc adesea interese politice și comerciale naționale, de la combaterea militanților islamiști la reducerea migrației și câștigarea de contracte pentru firmele locale.
Dar ele au permis UE să-și diversifice oferta într-un moment în care națiunile africane nu duc lipsă de pretendenți.
