Nomazii din stepele eurasiatice ar fi adus ciuma în Europa între sfârşitul neoliticului, în urmă cu 4.800 de ani, şi începutul epocii bronzului, în urmă cu 3.700 de ani, indică un studiu ştiinţific publicat miercuri în Current Biology, relatează AFP, conform agerpres.
Specimene din această bacterie au fost găsite pe dinţi şi oseminte umane datând din această perioadă, au explicat cercetătorii care au realizat secvenţierea genomului bacteriei care provoacă infecţia.
O analiză a formelor vechi ale ciumei ar urma să permită o mai bună înţelegere a evoluţiei sale în timp şi o stabilire a modului în care infecţia a devenit mai virulentă.
Citeşte şi: Guvernul polonez şi-a reluat demersurile pentru adoptarea legilor privind reforma sistemului judiciar
Cercetătorii au analizat peste 500 de dinţi şi oseminte găsite în Germania, Rusia, Ungaria, Croaţia, Lituania, Estonia şi Letonia pentru a descoperi eventuala prezenţă a bacteriei Yersinia pestis, care provoacă ciuma.
Acest agent infecţios a provocat pandemii majore, precum faimoasa Ciumă neagră sau Moartea neagră, care a decimat la mijlocul secolului al XIV-lea cel puţin 30 de milioane de persoane, respectiv o treime şi jumătate din populaţia europeană.
Oamenii de ştiinţă au reuşit să găsească ADN-ul complet al bacteriei pe rămăşiţele a şase indivizi.
Secvenţierea acestor prime şase genomuri europene ale bacteriei Yersinia pestis le-a permis să stabilească faptul că ciuma a ajuns probabil în Europa centrală aproximativ în aceeaşi perioadă cu nomazii din stepele Eurasiei, între sfârşitul neoliticului, în urmă cu 4.800 de ani, şi începutul epocii bronzului, în urmă cu 3.700 de ani.
Diferitele genomuri ale acestei bacterii, descoperite în diferite părţi ale Europei, sunt destul de similare.
“Asta ne face să credem că ciuma a intrat în Europa, fie în mai multe rânduri în această perioadă, provenind din acelaşi rezervor infecţios local, fie dintr-o dată, la sfârşitul neoliticului”, a explicat Aida Andrades Valtuena, din cadrul Institutului Max Planck privind ştiinţa istoriei omului, coautoare a studiului.
Mişcări migratorii importante au început în Europa în urmă cu circa 4.800 de ani, atunci când mai multe populaţii au venit din stepele pontice ale Mării Caspice.
Asta întăreşte ipoteza conform căreia ciuma s-a răspândit pe continentul european odată cu migraţia acestor populaţii, a explicat Alexander Herbig de la Institutul Max Planck, alt coautor al studiului.
Eşantioanele complete de ADN ale bacteriei ciumei găsite pe dinţi şi oseminte confirmă şi faptul că schimbări genetice legate de virulenţa sa erau în curs în această perioadă, indică oamenii de ştiinţă.
Mai multe cercetări vor fi însă necesare pentru a confirma în ce măsură aceste evoluţii genetice au afectat severitatea infecţiei, susţin aceştia.
Potrivit cercetătorilor, este posibil ca bacteria Yersinia pestis să fi fost deja capabilă să provoace epidemii extinse.
“Ameninţarea reprezentată de ciumă este posibil să fi fost unul dintre motivele acestor mişcări migratorii între sfârşitul neoliticului şi începutul epocii bronzului”, afirmă Johannes Krause, director în cadrul Departamentului de arheologie al Institutului Max Planck, care a condus acest studiu.
Nomazii din stepele Mării Caspice au plecat poate pentru a scăpa de ciumă, precizează el. În plus, introducerea maladiei în Europa a jucat poate un rol major în reînnoirea genetică a populaţiilor europene, mai apreciază cercetătorul.
