În numărul din 1 ianuarie 1930, revista „Ilustrațiunea Română” descria tradițiile culinare ale românilor în perioada sărbătorilor Crăciunului și Anului nou.
„Cert lucru este că tradiția impune ca la sărbători să se mănânce mult, mai mult ca de obicei. De aceea vedem, cu câteva zile înainte de sărbătorile Crăciunului și Anului nou, toate vitrinele magazinelor de comestibile încărcate cu tot felul de bunătăți; oamenii ieșind din prăvălii cu brațele încărcate de pachete, iar în toate casele bucătăria considerată ca piesa cea mai de valoare.
Fiecare gospodină e mândră să-și arate știința în prepararea mâncărilor tradiționale, căci nu e suficient ca masa să fie foarte copioasă, dar trebuie să conțină anumite feluri consacrate zilei prăznuite. Astfel, își poate închipui cineva o masă de Crăciun fără sarmale, fără caltaboși, fără cârnați de porc, fără curcan fript? Și prepararea caltaboșilor și a cârnaților cere o artă întreagă, care se perpetuează din mamă în fiică și care face mândria adevăratelor gospodine. Dar cozonacii? Faima Moldovencelor ca gospodine e mare, grație cozonacilor ce știu să facă, înalți de par adevărate monumente, afânați ca puful și rupându-se în fâșii ca de mătase. Și apoi baclavalele, saraliile, cataifurile ce ies din mâinile gospodinelor noastre!”, scria revista „Ilustrațiunea Română”, conform Institutului de Studii Sud-Est Europene.
